Centenar Vasile Netea

Cărturarul Vasile Netea, al cărui centenar de la naştere se împlineşte în acest an, a fost un militant extrem de activ al culturii, care a desfăşurat o intensă muncă de răspândire a acesteia, atât prin scoaterea la lumină a scrierilor marilor tribuni, dar şi prin scrierile sale şi mai ales prin conferinţele pe care le-a susţinut, cu precădere în Ardeal dar şi în alte părţi din ţară, propovăduind istoria şi cultura neamului românesc.

Joi, 9 februarie 2012, ora 17, în cadrul seriei “Cadran” iniţiată de Biblioteca Judeţeană Bistriţa – Năsăud la Galeria „Arcade 24”, având ca amfitrion pe criticul de artă Oliv Mircea, a avut loc sărbătorirea centenarului naşterii istoricului ardelean Vasile Netea, despre opera şi activitatea căruia au fost susţinute următoarele conferinţe: Vasile Dobrescu - ”Vasile Netea şi istoria modernă a României”, Dimitrie Poptămaş - ”Pluridimensionalitatea cărturarului Vasile Netea”, Liviu Boar - ”Activitatea lui Vasile Netea în cadrul Căminului Cultural “Avram Iancu” al refugiaţilor ardeleni 1941-1944”, Mihail Mircea - ”Cărturarul Vasile Netea în folcloristica mureşană”, David Dorian - ”Sub zodia întrebării”, la care s-au mai adăugat şi alte valoroase completări din sală.

Deşi s-a născut în judeţul Mureş, la 1 februarie 1912 la Deda, la numai 4 ani Vasile Netea se refugiază la Gledin, judeţul Bistriţa – Năsăud, satul natal al mamei sale Lucreţia, născută în familia Onigaş, când tatăl său merge pe frontul din Galiţia. A copilărit şi a urmat şcoala primară în Gledin şi Deda, după care a continuat studiile la Şcoala Normală din Târgu Mureş, devenind pentru o vreme învăţător, la Teaca, Lunca Bradului şi Reghin. Dorinţa sa puternică de a studia istoria îl înscrie, de timpuriu, în aria cercetării şi publicisticii, devenind colaborator al ziarelor şi revistelor transilvane, remarcat de profesorul I. Lupaş şi apoi de N. Iorga. Urmează cursurile Şcolii Normale Superioare, devenibd licenţiat în istorie cu o teză despre Istoria Memorandului, iar în 1948 devine doctor “magna cum laude” cu teza intitulată “George Bariţiu - Viaţa şi Opera”, sub îndrumarea profesorului C. C. Giurescu. A funcţionat un timp ca profesor în Bucureşti, după care s-a consacrat definitiv istoriei, activând în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga”, până la pensionare.

Debutul literar al lui Vasile Netea a avut loc în ziarul Patria din Cluj şi în publicaţia Drapelul din Lugoj, activitatea sa concretizându-se prin publicarea la Târgu Mureş a revistelor literare Clipa, în anii 1936- 1937 şi Jar şi slovă, în 1937.

Opera lui Vasile Netea, foarte bogată, cuprinde peste 40 de volume şi sute de articole şi comunicări, cu caracter istoric şi literar. Vasile Netea s-a impus în primul rând ca istoric, fiind de două ori laureat al Academiei Române.

Vasile Netea s-a afirmat complex în cultură, atât ca folclorist, publicând în 1936 culegerea „Murăş, Murăş, apă lină” în colaborare cu E. Nicoară şi pregătind apoi ediţia de poveşti ale lui Ion Pop Reteganul, dar şi în domeniul literaturii, prin articole şi studii grupate în volumul „De la Petru Maior la Octavian Goga”, pentu care a primit premiul Academiei, întreprinzând interesante interviuri cu importante personalităţi ale vremii, între care Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, care au apărut în „Interviuri literare”, 1977, prefaţări de ediţii şi studii despre Ilarie Chendi, Pagini de critică, 1947, Ion Gorun, Scrieri alese, 1983 şi Antologiile Interviuri din literatura română, 1978, Carmen saeculare valachicum, 1979, Figuri mureşene, 1934, Munţii Apuseni, Muzeul istoric şi Pantheon al poporului român, în 1947.

Vasile Netea a fost un neobosit gazetar şi redactor al publicaţiilor "Vremea" şi "Universul", colaborator la "Ardealul", "Voinţa Transilvaniei", "Dacia Rediviva", "Duminica" şi altele iar ca vicepreşedinte al Căminului refugiaţilor ardeleni "Avram Iancu", a lărgit aria preocupărilor acestui aşezământ cultural, destinat întrunirilor cu importante personalităţi ale culturii noastre.

Persecutat politic şi suferind mai multe detenţiuni, în perioada 1952 - 1963, totalizând şapte ani de închisoare, Vasile Netea şi-a continuat activitatea până în martie 1989, când a trcut la cele veşnice, fiind înmormântat la Deda, comuna sa natală.