La noi

Cerc vicios

Un nou an școlar – ceea ce nu înseamnă că au apărut noi aspecte, de pildă, în relația școală-lectură.
Doar că revin în prim plan trei cuvinte: a citi, literatură, societate.
Ni s-a dus vestea că, pe continentul european, românii citesc cel mai puțin dintre toți cetățenii ei. Asta, deși, peste tot sunt mijloace electronice de informare, comunicare, lectură; ba, cu siguranță, mai performante, mai sofisticate.
Dar a cumpăra o carte? Statisticile în domeniu grăiesc astfel: noi cheltuim 3 euro pe an pentru a achiziționa cărți; un maghiar, în medie, dă, pentru așa ceva, 12,5 euro. Iar dintre est-europeni, polonezii sunt cei mai interesați, cheltuind pentru carte 20 de euro pe an.
Ne întrebăm de o vreme încoace de ce la noi situația este așa și găsim mereu răspunsuri, care însă converg spre aceeași realitate: Devalorizarea literaturii nu se datorează scriitorilor (care, cică ar scrie neinteresant), ci degradării școlii (Îmi pare rău că, dascăl fiind, aud spunându-mi-se așa ceva și că, replica mea este palidă).
Cineva afirma recent, fără menajamente: „O școală proastă produce oameni neinstruiți, needucați, necivilizați, neisprăviți, iar acești oameni neisprăviți vor construi o lume neisprăvită, adică, pe măsura lor”. Acești „neterminați” votează prost, citesc (dacă o fac) aiurea, se îmbracă dezagreabil, își construiesc case de prost gust (adesea imitând ce văd, pe unde muncesc ori cerșesc). În ansamblu, ei degradează valorile publice și cele personale.
O clipă! Oare chiar școala e pricina răului?
Ce face societatea? Nu are o determinare directă asupra școlii? Iată cum se relevă relația cauză-efect: școala ineficientă generează o societate proastă și această lume de proastă calitate generează un învățământ precar. Problema aceasta să fie insolubilă?... Deocamdată se lăfăie într-un cerc vicios.
Cornel Cotuțiu

P.S. Cum ardoarea noastră patriotică începe să aibă o motivație cerută de istorie, iar sclifoseala iredentistă mai mârâie din când în când, invit cititorii și pe mânuitorii de condei să evite expresia „România Mare”. E riscul de a o apropia de înțelesul că fosta Uniune Sovietică a fost Rusia Mare și că Pretinsa Ungaria Mare chiar a fost mare, când, în realitate, ele au rezultat prin jaf teritorial.
Cred că mai potrivite ar fi sintagmele „România Întregită” (propusă de un istoric ieșean) sau „România Reală”. Ce ziceți?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]