Colonelul în retragere Constantin Heliade - Emblema de Onoare a Armatei României

Există,mai exista încă,totuşi, o Românie profundă !!! O Românie a celor care mai cred că aparţin acestui pământ !O Românie a celor care mai cred în mândria de a aparţine,trup şi suflet acestor meleaguri !O Românie a celor care se mai identifică cu limba,cu portul sau cu obiceiurile moşilor şi strămoşilor,cu glasurile părinţilor ! O Românie amărâtă,aparent săracă şi dezbinată,o Românie cu toate relele de pe pământ,o Românie atipică între statele lumii,dar o Românie fără de care nu putem trăi ! O Românie fără de care putem avea orice bogăţii pământeşti dar fără de care nu avem nici o identitate şi nici o bucurie !

Există o mie de Românii,sau ,poate 22de milioane de Românii şi fiecare dintre ele are un strop de eternitate,de profunzime insondabilă dar foarte vizibilă uneori,la necaz sau la marile bucurii ! Există o singură Românie,de exemplu în inimile celor patru milioane de români aflaţi la muncă în străinătate…şi există patru milioane de Românii în inima unui singur român rămas acasă…

Între multele Românii inconfundabile şi incomparabile cu nici o altă ţară din lume se află România veteranilor de război ! A celor care au luptat la Mărăşeşti de exemplu ! Vor mai fi fiind câteva sute ? Există însă şi România celor care au trecut Prutul,şi Nistrul şi pragurile Odessei şi şi iarăşi Prutul şi Mureşul la Oarba şi Someşul la Satu Mare,care au eliberat Budapesta sau Praga…

Cu o astfel de Românie am avut onoarea să mă întâlnesc în aceste zile daca acceptăm să coborâm din imaginaţia mea în cruda dar fascinanta realitate…

Pe Aleea Trandafirilor din Bistriţa,la numărul 41,am reîntâlnit zilele trecute un om drag mie,care,la 93 de ani m-a întâmpinat, în camera în care speră să împlinească veacul,cu cele cinci volume ale doamnei Ana Tătar Oameni şi umbre dar şi cu volumul de amintiri al doamnei Maria Bălan Un secol din viaţa unei femei toate răsfirate pe măsuţa la care,din când în când mai aşterne câteva amintiri din vremea Mareşalului!Sau,mă rog,amintiri de la Prut,sau de la Nistru sau de la Odessa,Oradea,Budapesta sau din munţii Tatra…

Eu ca ostaş, am fost decorat de doi mareşali – îşi începe depănarea amintirilor dragi şi de neuitat ar’mânul Constantin Heliade născut la Sanmarina în Grecia la 1 mai 1915 ! – de către maresalul Wilhelm Keitel, cu Crucea de Fier germană şi de către mareşalul Ion Antonescu,cu Coroana României cu spade şi cu medalia Cruciada contra bolşevismului !….

În camera sa spaţioasă,vegheat neîntrerupt de milostenia Prea bunului Dumnezeu şi alinat fără încetare de către doamna Monica,fiica cea iubitoare şi mai ales de către minunata sa nepoată Oana – cărţile stau să cadă de pe rafturi,fiecare dintre ele însemnată fiind cu observaţiile Eroului nostru .

Pe un raft se află la loc de cinste placheta oferită de cetăţenii municipiului Bistriţa Cetăţeanului lor de Onoare – omului Constantin Heliade !

Pe un perete aflat înspre lumină, atârnă,într-o ramă discretă fotografia tânărului locotenent cu Crucea de Fier alături de inimă !Desigur,se vor afla mulţi care să se întrebe şi să mă întrebe pe mine poate,dacă este europeană insistenţa cu care vorbesc despre o decoraţie acordată unui soldat român de către un mareşal german condamnat după război la Nurenberg şi apoi spânzurat de către învingători ! Are ! Ba staţi aşa dragi cititori : ARE ! Aici vorbim despre un om,un soldat, un erou ,despre curajul şi eroismul său !Nu despre fascişti, comunişti sau capitalişti .Vorbim despre Sfânta Datorie a soldatului de a executa Ordinul,adică de a forţa Prutul,Dunărea,Oderul,Rinul,Rubiconul,munţii cei mai înalţi sau deşertul cel mai arid, sau de a trece,cel mai adesea, apa Styxului …Fără un astfel de soldat nu ar exista statele lumii,nu ar supravieţui pacea –atâta câtă este – între popoare…

Pe masa din centrul camerei se afla,ne înrămată încă,Emblema de Onoare a Armatei României şi înscrisul prin care ministrul apărării acordă această distincţie colonelului în retragere Constantin Heliade !

Când mi-a telefonat mi-a spus simplu ’’domnule,vino să-ţi arăt medalia şi dilpoma şi să te rog să scrii despre onoarea pe care am primit-o din partea armatei române,a ministrului apărării personal pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă în cel de-al doilea război mondial…Aş vrea ca tinerii nostru să ştie despre aceste lucruri,să fie mândri de noi şi de trecutul nostru..’’

M-am conformat cu plăcere,onorat fiind de ordinul primit de la cel mai în vârstă soldat al Bistriţei dar şi de la cel care – poate singurul în viaţă în oraşul nostru – a străbătut drumurile celui de –al doilea război mondial de la 21 iunie 1941 până la 9 mai 1945 colonelul erou Constantin Heliade !

Există,mai exista încă,totuşi, o Românie profundă !!! O Românie a celor care mai cred că aparţin acestui pământ !O Românie a celor care mai cred în mândria de a aparţine,trup şi suflet acestor meleaguri !O Românie a celor care mai cred cu tărie că vom fi iarăşi ce am fost şi ne-om mulţumi cu atât…

Am citit cândva un proverb arab care spunea că ’’inima nu este un covor pe care să-l aşterni în faţa tuturor oamenilor’’! Nu m-a lăsat însă sufletul să consemnez sec,clipa de bucurie din viaţa venerabilului nostru erou Constantin Heliade ! Aşadar am scris această carte eu,în prag de 25 octombrie – Ziua Armatei României –…

Colonel în rezervă Florentin Archiudean

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5