Comemorare la şase săptămâni a învăţătoarei Măriuca Mureşan

          În data de 4 octombrie 2018, s-a stins din viaţă, plecând în lumea celor drepţi, învăţătoarea Măriuca Mureşan, în vârstă de 78 ani. A slujit cu credinţă la altarul şcolii româneşti de pe aceste meleaguri timp de 47 de ani, din care 21 de ani la Şcoala Gimnazială nr. 4 din Bistriţa, până când s-a pensionat, în 1997. În această şcoală a format cinci generaţii foarte bune, pe care le-a încredinţat profesorilor. De fapt, faptele au vorbit de la sine.

          Aşa cum arăta psihopedagogul năsăudean Vasile Petri: „Şcoala trebuie să-i fie dascălului împărăţia sa pe acest pământ, aici să se simtă el ca acasă mai mulţumit, bunăstarea şi prospeţimea ei să fie gândul lui de zi cu zi”.

          Aşa a fost şi Măriuca, d-na învăţătoare Măriuca Mureşan, un profesionist desăvârşit care a înţeles marea complexitate a structurii persoanei şi în acelaşi timp marea responsabilitate a dascălului în formarea mlădiţelor de 6-11 ani. Dacă mă întorc în timp, văd la Catedra de învăţători de la Şcoala Gimnazială nr. 4 „o pepinieră” de performeri! În vârful piramidei se afla şi învăţătoarea Măriuca Mureşan, care a contribuit cu toată fiinţa ei şi cu toată priceperea la prestigiul şcolii. Nu fac afirmaţii gratuite, dovadă sunt elevii realizaţi pe care i-a format, dintre care aş enumera câţiva care fac cinste oraşului, judeţului, ţării şi nu numai:  Giurgiu Remus, Giurgiu Cleopatra, Hărăguş Mihai, Hărăguş Horaţiu (medici), Roxana Bulz, Cristina Rot, Neagoe Vicenţiu sau unele foste eleve care fac cinste României în lume ca Sângeorzan Licinia (Australia), Luciana Marica (SUA – Georgia).

          Într-o discuţie cu Ioana, fiica cea mare a d-nei învăţătoare Măriuca Mureşan, spunea: „Pentru mama, Şcoala Gimnazială nr. 4 a însemnat foarte mult. A fost foarte multă lume la înmormântare, dar nimeni de la Şcoala Gimnazială nr. 4, numai o vecină de pe scară”.

          M-am minunat, vă spun cinstit şi m-am hotărât să-i dedic câteva rânduri. Precis omul când pleacă în lumea umbrelor merită un gram de recunoştinţă şi de preţuire din partea colegilor şi mai ales o învăţătoare de excepţie.

          Măriuca a fost o femeie frumoase la chip şi la suflet, un dascăl de excepţie, o soţie devotată, o mamă şi o bunică desăvârşită. Dumnezeu a învrednicit-o cu frumuseţe şi cu iubire de semeni până când s-a ridicat s-a cer. Am regretat profund că n-am condus-o pe ultimul drum decât cu gândul, cu lacrimi, cu rugăciune şi cu lumânări aprinse. Eram departe.

          De aceea, în semn de omagiu, am aşternut aceste rânduri prin care îmi iau rămas bun şi prin care vreau să aduc un strop de mângâiere familiei îndurerate.

          Îl rog pe Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace.

Colega şi prietena de suflet,

Înv. Mariana Prigon

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]