Copii… geniali (2)

Trebuie să amintim între aceştia neapărat pe Max Planck sau un Albert Einstein, savantul secolului al XX-lea- recunoscuţi ca genii mult mai târziu decât copii fiind. Aceştia n-au fost genii nici în copilărie şi nici în facultate, ba au avut mari probleme cu lucrarea de diplomă, şi lui Einstein i-a fost refuzat un post de asistent. Când a produs revoluţia în fizică era un biet ingineraş, care examina cererile de patente, de invenţii la Berna. Elev fiind, a fost modest sau cum am zice …un geniu acoperit, neştiut. Conducătorul clasei, echivalente cu liceul de la noi le recomanda părinţilor să-l facă…cizmar. Şi totuşi, elevul modest la matematici a venit într-o zi zi la şcoală şi a demonstrat 126 de probleme de geometrie altfel decât o făceau manualele.

Personal cred că geniul nemanifestat în copilărie şi adolescenţă vine să ne arate că acele mari descoperiri făcute de el sau un Max Planck sau Niels Bohr (ce se voia portar de fotbal) nu au fost rodul propriilor forţe inetelectuale, ci că Dumnezeu a dăruit unor minţi modeste mari adevăruri. Aceasta, fiindcă la fel cu lumina, de la Dumnezeu vine şi cunoaşterea şi înţelepciunea ce pot izbucni într-o bună zi precum un răsărit de soare vara.