Cornel Cotuțiu, o Istorie Literară, mai altminteri decât cea cu care am fost obișnuiți

Melania Cuc

Am fost mereu fascinată de scrisorile primite în plicuri de mucava cu mărci filiganate, cu ștampile poștale inconfundabile, pe care încă le mai deschid și azi, cu un soi de frenezie, neliniște care nu se compară cu nici o altă emoție. Dincolo de veștile, bune sau mai puțin bune, de conținul intrinsec al scrisorii, se află ,,secretul,, corespondenței, spațiul imagistic, lingvistic și cultural dintre expeditor și destinatar. Personal nu agreez să-mi fie tipărite scrisorile pe care cândva, de undeva , cu cineva în gând am scris, poate fericită fiind, sau tristă, mânioasă, fericită... De aceea, zic, eu nu păstrez corespondența, fie ea factură de la telefon, fie scrisoare de dragoste, odată ce am citit-o, i-am aflat mesajul. O, da, îmi rămâne reverberația comunicării, și peste timp îmi amintesc aproape fidel rândurile unor scrisori care mi-au marcat viața. Așa sunt eu, în timp ce prietenul meu, unul dintre cei mai profunzi și harnici scriitori ai zilei, Cornel Cotuțiu, procedează cu totul altfel. Nu doar pentru parcimonia cu care și-a arhivat corespondența de-a lungul zecilor de ani îl admir, ci și pentru modul literar indubitabil în care a reușit să facă o CARTE dintr-un teanc de scrisori cu expeditori majoritar din lumea literară, o istorie a literaturii române din perioada cronologică care leagă două veacuri, două milenii.
Am primit, am citit cartea lui Cornel Cortuțiu, intitulată ,, Domniile lor către mine ,, , volum apărut în condiții grafice de sărbătoare la prestigioasa Editură Școala Ardeleană. Așa cum spuneam, inițial am oscilat între a citi sau nu le citi gândurile unor oameni care, i se adresează în privat lui Cornel Cotuțiu. Volumul are peste 400 de pagini de corespondență densă, adesea savuroasă, cu accente pe probleme personale dar mai toate într-o corelație cu travaliul din care se naște o carte, se construieste o idee culturală, se edifică destinul unui Autor. Deține toate ingredientele pentru a fi document al unei etape istorice, este operă literară. Relația umană elevată adesea, se remarcă ca un fir roșu care îl leagă pe destinatar de expeditor, dar care face și o buclă generoasă, atrăgând în jocul remarcabil al discursului și cititorul. Cu atât mai interesanată mi s-a părut cartea, cu cât am întâlnit acolo numele unor scriitori cu biografii mai puțin cunoscute de marele public, dar care își deschid, în misivele lor către Cornel Cotuțiu, nu doar inima ci și mintea. Despre cărți, reviste, sănătate, umanitate, viața de scriitor cu urcușuri și coborâșuri... se vorbește în mai toate scrisorile adunate între cele două coperte. O parte dintre cei care au lipit timbre și au expediat plicurile spre Becleanul legendar al lui Cornel Cotuțiu, sunt demult în Ceruri, dar cu atât mai pregnant se simte viața foșnind din amintiri, tipare ale timpului trecut, eșantioane ale unor vieți creatoare.
Volumul este redactat nu doar cu dragoste, cu respect, prietenie, nostalgie. Cornel Cotuțiu vine cu adnotări interesante, cu note de subsol, adaugă indicele de nume și devoalează sursele biografice, astfel reușește remarcabil să-i confere cărții aura științifică. Nostalgia lecturii trece pe planul doi. Cei interesați de istoria literară adevărată, vor găsi aici surprize ale unor larobatoare literare mai mult sau mai puțin cunoscute până astăzi.
Scrisorile aduse în carte nu sunt așezate în ordinea cronologică, după timpul în care au fost scrise, sunt gândite în plan alfabetic, astfel se face că, nume ale unor tinere condee din actualitate pot apărea înaintea unor clasici deja încununați de premii internaționale, academice celebre.
Fotografii-portret ale semnatarilor fiecăreia dintre scrisorile incluse în carte, dar și coperte de cărți, instantanee, fresce ale unei epoci, apar în colaj și întregesc mesajul lucrării. Unele scrisori sunt protocolare, altele prietenești, cu umor inteligent și acel melanj de sentimente care face ca doi oameni cu preocupări în același domeniu să devină prieteni. Ca într-un puzlle, dacă decupăm una câte una, referințele făcute cu voia sau fără voia autorilor, dar avându-l în vizor pe Corneliu Cotuțiu, vom desoperi un adevărat roman-modern în care personajul principal este chiar Scriitorul Cornel Cotuțiu. Eoluția sa literară care fascinează oricum, este înfumusețată cu prietenia care îl leagă de tot ce este viu și frumos, interesant, inedit în lumea literară din zona sa geografică: Beclean, Bistrița, Cluj-Napoca, dar și tarnscarpatic vorbind, în sfera literară, jurnalistică, editorială, de management cultural din Capitală.
,,Domniile lor către mine,, face parte dintre cărțile care se citesc din foame de lectură, este o lucrare etalon a biografiei comune a unui val de intelectuali cu har și drag de litera scrisă și care au coborât din turnul lor de fildeș pentru a expedia o scrisoar, ce va deveni nemuritoare, prin Poștă. Destinatarul? Cornel Cotuțiu, Beclean pe Someș. Atât!
Felicitări, Cornel Cotuțiu!

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]