Cornel Udrea Epidemie de platfus

Volumul „Epidemie de platfus”, apărut la Editura Napoca Star, 2012, Cluj-Napoca, ne prilejuieşte o nouă întâlnire cu noi satisfacţii spirituale prin uimitoarea vervă umoristică a autorului, reputatul Cornel Udrea.
Alcătuită din trei capitole cu titluri sugestive, cartea încântă de la început prin ţinuta grafică la care şi-a adus aportul şi pictorul Cristian Cheşuţ prin coloritul şi desenul copertei sugerând vâltoarea vieţii.
Sunt urmărite în carte o gamă largă de probleme de mare actualitate, de respiraţie cotidiană care, în ansamblu, se constituie în existenţa mizerabilă şi sublimă totodată, ce absoarbe toată energia în preocupări aparent meschine dar de fapt esenţiale.
Prin punerea în lumină a unor întâmplări de o anumită factură, autorul configurează realitatea unui mod de viaţă degradat, cantonat în orizontul unor aspiraţii minore, lipsit de perspectiva unor principii superioare, demne. O lume pestriţă se agită într-o viermuială care decepţioneză prin nonsensul, prin absurdul perfomării ducând la nimic.
Ceea ce vizează mai cu seamă observaţia critică în notă cronică a autorului este lipsa totală a celei mai simple forme de inteligenţă, ca modalitate de adaptare la realitate. Din această atitudine neadecvată, umanitatea pare o masă amorfă reacţionând doar arbitrar şi ilogic, chiar împotriva propriilor necesităţi.
Astfel, capitolul I intitulat „Sinucigaş în serie” notează situaţii ce se consumă sub privirea aparent trează a protagoniştilor martori şi participanţi şi al căror mesaj, neadecvat corect, frizează absurdul. Culese, în majoritate, din zona publicistică, însemnările stârnesc hazul prin contrastul dintre tonul grav al abordării şi faptul total nesemnificativ.
Problemele mărunte trăite ca fapte de viaţă capitale subsumate de autor în subtitluri pleonastice precum: „Expresii şi realităţi adevărate” reliefează o lume care se consumă la cote meschine într-un efort sisific de automistificare. De aici, stările conflictuale se ţin lanţ ca în plachete precum: „Sexul slab” sau „Găina care face meniul agreabil”.
Umorul savuros se degajă din subtilitatea cu care autorul jonglează cu sensurile multiple ale vocabulei, precum şi din alte abateri de la legile exprimării corecte vădind lipsa proprietăţii termenilor din partea protagoniştilor. Critica subtilă vizează adesea modul de organizare socială, compromisurile de la normele morale sub masca aplicării legalităţii. De exemplu, o sentinţă prin suspendare se rezolvă prin „suspendarea de ce se poate”, evident cu reducerea pedepsei. (v. „Atenţie la conţinut”, pg. 37).
Întâmplări care stârnesc râsul şi compasiunea totodată sunt cuprinse în capitolul „Salată de ziare” care confirmă intenţia autorului de a sublinia cum „paradoxul a devenit banalitate, iar ineditul deja vu, hă, hă, hă, de multă vreme” (pg. 48). Goana după senzaţional, nevoia de spectacol ieftin, agitaţia sterilă sunt surprinse şi redate prin cultivarea calamburului.
Mai consistente ca naraţiune, bucăţile din capitolul „Viitorul ca o amintire”, sunt constituite în jurul unor conflicte aparent neînsemnate, dar de fapt determinante pentru destinul trist, de un dramatism lipsit de măreţie a celor copleşiţi de apăsarea nevoilor cotidiene.
Ceea ce salveză această lume este tonul îngăduitor al autorului care abordează realitatea cu ironia, umorul dar şi toleranţa înţeleptului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5