Cornel Udrea: RESPECTUL – GIMNASTICA MORALEI

Acest Festival, aflat la a XI-a ediţie, reprezintă cardul de sănătate culturală a unui oraş ca Bistriţa, unde găsim o densitate de fapte şi evenimente cu destinatar precis, pe care dacă le raportăm la suprafaţa sa, la populaţie, întrec chiar şi Bucureştiul ori alte oraşe, mai ales transilvănene, care organizează, pe bani grei, adesea cu injecţii europene, manifestări culturale mai mult sau mai puţin frecventate de locuitorii lor. De pildă, seară de seară, la sinagoga devenită teatru, locurile erau ocupate în sală toate, cu o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului, acolo se aflau foarte mulţi tineri care au descoperit că există viaţă şi dincolo de facebook, dincolo de internet.
Câştigul cel mai mare tocmai aici se află, în atragerea motivată a tineretului, care a fost atent, prob şi pe fază, cum se zice, la mesajul piesei, la jocul actorilor.
Au fost prezenţi actori de la Galaţi, Bucureşti, Baia Mare, au fost prezenţi scriitori din Franţa, China, Israel, alături de cei români, cu masive şi consistente lansări de carte şi de reviste literare, care nu-şi găsesc un drum, încă, spre marea masă a beneficiarilor, pentru că există un dezinteres suveran, mascat în necesităţi şi priorităţi întotdeauna de ultimă oră, ceea ce nu se întâmplă la Bistriţa.
Succesul acestui festival de teatru şi litere l-a asigurat şi de această dată teem-ul prof. Dorel Cosma, care a funcţionat perfect în rotiţele sale, în angrenajele organizatorice şi cerinţele manageriale. Orarul respectat, încadrarea în program, prezenţa vie şi consistentă a lui Dorel Cosma la aceste manifestări, de o diversitate deosebită (la poezie şi teatru se adaugă o expoziţie formidabilă de caricatură-portret, aparţinând unuia dintre cei mai mari portretişti actuali, Marian Avramescu) au făcut din acest festival un arhetip de management productiv, exemplar.
Consider că, la nivel de Bistriţa, un oraş cu aproximativ 80.000 de locuitori, aceste manifestări îi adaugă toate argumentele necesare pentru ca, în curând, să putem să ne bucurăm în noul aşezământ al Palatului Cultural şi de gongul care anunţă înfiinţarea Teatrului Municipal din Bistriţa, un deziderat mai mult decât necesar, care trebuie să intre în atenţia edililor, pentru că astfel oraşul îşi va căpăta, cu deplin temei, calitatea de cetate culturală. M-am simţit important, motivat şi inspirat, şi cred că asemenea festivaluri, adăugate la şirul de oferte culturale majore păstorite de Dorel Cosma, nu fac altceva decât să îmbine speranţa cu certitudinea.
Trebuie să avem grijă cum ne gospodărim viitorul social, fiindcă altfel nu vom avea un trecut cultural.