Cristi Bal are vocaţie de lider

Cel care deschide antologia „Anotimpuri” este Cristi Bal. „Că doar nu degeaba are el vocaţie de lider”, mi se justifică învăţătoarea Raveca Moldovan, „vinovată” de această frumoasă ispravă culturală, născută din prea multă iubire faţă de elevi, dar şi faţă de meseria pe care o practică de peste 30 de ani.

Cristi Bal face parte din „artileria grea” a clasei a IV-a A de la Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” Beclean. „A fost mereu în «linia întâi», ţine să mai adauge învăţătoarea, şi sunt convinsă că va rămâne «pe poziţie», oricât de grea ar fi bătălia. Bătălia pentru a fi printre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun din clasă. E şi ambiţia lui Cristi. O ambiţie cum la puţini elevi mi-a fost dat să constat în cariera mea de dăscăliţă. Un copil cu vocaţie de lider. În plus, are o sensibilitate puţin obişnuită faţă de colegii săi aflaţi în dificultate. Suferă alături de ei, face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i  ajuta. Şi se bucură enorm când o poate face”

Noi nu o contrazicem pe doamna învăţătoare, dar nici nu putem susţine „orbeşte” că aşa stau lucrurile cum le prezintă dumneaei în cazul lui Cristi Bal. În privinţa talentului său, oferim cititorilor noştri două creaţii originale: „Ghiocelul” şi „Vază cu flori”. Ca să-şi facă singuri o părere.

Ghiocelul

Soarele îşi face loc printre norii cenuşii, trimiţându-şi razele peste întinderea argintie. Haina albă care înveşmântează pământul, se destramă în firicele subţiri.

- Cling! Cling!, se aude un glas cristalin.

- Cine eşti?

- Sunt eu, un ghiocel mic, plăpând şi firav. Aş vrea să-mi scot căpşorul argintiu şi catifelat, ca să vestesc sosirea celei mai îndrăgite şi iubite fiice ale anului şi să trezesc natura din amorţire. Dar tu cine eşti?

- Eu sunt Soarele, cel care te-a ajutat să ieşi la suprafaţă, subţiind crusta de gheaţă ce se afla deasupra capului tău.

- Îţi mulţumesc, dar oare am venit prea devreme? De ce sunt singur? Unde sunt confraţii mei?

- Ai răbdare. Mâine-poimâne, Zâna Primăverii îşi va îmbrăca rochia de ghiocei şi toporaşi şi împreună vom alunga zilele posomorâte şi norii cenuşii spre alte ţinuturi…, iar adierea vântului va împrăştia în întreaga natură miresme  plăcute şi proaspete, va apărea colţul fraged al ierbii şi mieluşeii vor zburda pe câmpiile întinse…

                                                                                                                       Cristi BAL