Cristina Istrate: Îmi împart viaţa între muzică şi prăjituri

Rep.: - Câteva cuvinte despre Cristina Istrate. Despre muzica Cristinei Istrate.

Cristina Istrate: - Despre mine? Sunt un om pasionat de frumos. De oameni, de sunete, de culoare, de cuvânt... Sunt dependentă, de fapt, de tot ce defineşte frumosul. Şi cred că e în instinctul nostru să-l creăm, să fim atraşi de el pentru că suntem parte din Dumnezeire. Am primit o educaţie în acest fel. În primul rând din familie şi mai apoi la şcoala de arte, mai exact cea de muzică, pe care am urmat-o şi care mi-a insuflat această dorinţă de a căuta armonia în tot ce mă înconjoară. Am studiat vioara la Liceul Sigismund Toduţa în Cluj şi mai apoi la Academia de Muzica „Gh Dima”, o perioadă absolut fascinantă, înconjurată de oameni minunaţi. Ar fi multe de povestit despre această lume, dar nu sunt suficiente câteva rânduri ca să cuprind totul. Acum predau vioara la acelaşi liceu unde am studiat şi fac acest lucru cu multa pasiune.

Rep.: - După numele dvs. s-a brenduit unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de cofetării din Bistriţa. Poate fi făcută o comparaţie între muzică şi dulciuri, este muzica un desert pentru sufletul nostru ?

C.I.: - Da, cofetăriile Cristina au deja o istorie de peste 20 de ani, creată prin muncă, dragostea şi dedicaţia necontenită a familiei mele. Muzica, desertul sufletului nostru… Frumos spus…  Eu îmi împart viaţa între muzică şi prăjituri, e o combinaţie bună, îmi place.

Rep.: - Debutează master class-ul „Muzica la altitudine”. De unde a pornit acest concept?

C.I.: - Ştii, eu conduc mult. Fac naveta între Cluj şi Bistriţa de două ori pe săptămână de câţiva ani buni, călătoresc mult cu maşina şi asta  mă relaxează. Atunci îmi vin ideile bune...Acum câţiva  ani mă întorceam de la Viena unde am fost să-l ascult pe Ştefan Pop la un debut de-al său la Opera de Stat de acolo şi, inspirată de atmosferă, de oameni, mi-am schiţat pentru prima oară acest proiect în minte. Acum el se întâmplă şi sunt fericită. De ce fac acest lucru? Pentru că e necesar sufletului meu, pentru că în măsura în care primeşti trebuie să şi dăruieşti. Şi acest master class creează oportunităţi pentru tinerii care vin, lucrează cu muzicieni de talie internaţională, află noutăţi, se fac prietenii şi, cel mai important, se şlefuiesc caractere frumoase. Cu ce ajuta comunitatea acest eveniment? Cultura e un pion principal pe masa de joc a dezvoltării. E la îndemâna noastră să ne facem cunoscută zona prin cultură şi sunt oameni aici care fac asta foarte, foarte bine. Doar că trebuie să vorbim mai mult despre viaţa culturală din Bistriţa, să facem cunoscut oamenilor de aici că se întâmpla lucruri importante în oraşul nostru. Am auzit de atâtea ori că în Bistriţa nu se întâmpla nimic, că lumea nu are cum să-şi petreacă timpul liber. E greşit...În perioada asta, se întâmpla 3 evenimente  culturale. La Bistriţa se desfăşoară unul dintre cele mai mari Cursuri de vară de flaut din România, unde predau 3 profesori din Viena. Atenţie, toţi 3 români!  Ok, o să spună oamenii, ce să caute ei la un astfel de curs? Păi nu trebuie să participe, dar pot să meargă la concertul final de la Sinagogă. Apoi, din 18 iulie, pentru câteva zile se desfăşoară, la Sinagoga din Bistriţa, Festivalul de Poezie şi Muzică de Cameră, care se află la a 5-a ediţie, festival organizat de Societatea de Concerte Bistriţa şi de Centrul Judeţean pentru Cultură şi care a adunat nume grele din poezia românească şi nu numai. Deci, pentru câteva zile, Bistriţa devine centru de întâlnire al poeţilor de peste tot şi al muzicienilor din toată ţara. Am prieteni care vin de la Bucureşti doar ca să urmărească acest eveniment. Apoi, tot din 18 iulie începe master class-ul „Muzica la altitudine” care se va desfăşura la Poiana Stampei şi care va avea concerte tot în cadrul Festivalului de Poezie şi Muzică de Cameră de la Sinagogă. Vor veni în Bistriţa, pentru concerte, părinţii studenţilor de peste tot din ţară, iată, Bistriţa devine un oraş,
în felul acesta, căutat. Şi eu cred că bistriţenii au ce să facă acum, în timpul liber, mai mult ca oricând.

Rep.: - Câteva cuvinte despre derularea proiectului, despre cursanţi.  Spectatorii unde vor putea vedea încununarea muzicii din tabără.

C.I.: - Proiectul meu urmăreşte, aşa cum am spus mai devreme, dezvoltarea tinerilor muzicieni şi crearea de oportunităţi pentru viitorul lor muzical. La finalul master class-ului va fi desemnat cel mai bun cursant şi acesta va avea şansa să cânte cu Orchestra Simfonică Notes&Ties,  pe scena Casei Universitarilor din Cluj. Apoi, o noutate în organizarea unor cursuri asemănătoare în ţară e pregătirea psihologică de care are nevoie un muzician care e supus unui stres emoţional extraordinar pe scenă, prin seminarii de „dezvoltare personală” cu psihologul Ramona Pasca. Sigur, programul de zi cu zi, presupune cursurile de vioară şi violoncel ţinute de cei doi minunaţi profesori, Răzvan Suma la violoncel şi Ştefan Horvath la vioară. Vor fi discuţii despre tot ce înseamnă crearea unui muzician adevărat, cu tot ce înseamnă aceasta, om de cultură influent şi puternic. Sâmbătă, 20 iulie, vor concerta la Sinagoga Bistriţa profesorii, într-un recital de excepţie, iar la finalul cursului vom avea două concerte finale cu participanţii. Unul, la Sinagoga Bistriţa, în 25 iulie, iar cel de-al doilea, în 26 iulie, la Sala de concerte din Poiana Stampei. Toţi cursanţii au fost selectaţi în urma vizionării CV-urilor şi sunt printre cei mai buni elevi şi studenţi din ţară de la instrumentele lor.

Rep.: - Nu este de ici de colo să ai ca profesori doi muzicieni de talie internaţională, Ştefan Horvath şi Razvan Suma. Au fost greu de convins?

C.I.: - Răzvan Suma şi Ştefan Horvath sunt nume de referinţă în lumea muzicală internaţională. Răzvan e unul dintre cei mai activi muzicieni români cu diverse proiecte în derulare. El e solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi profesor la Universitatea de Muzică Bucureşti. Ştefan Horvath e concert maestru al Orchestrei Simfonice din Basel Elveţia, unde desfăşoară o bogată carieră concertistică. Amândoi au o întreagă listă de orchestre celebre în lume, cu care au concertat ca şi solişti şi sunt laureaţi a unor concursuri prestigioase de muzică. Nu o să le înşir aici, sunt prea multe, însă e suficient să tastaţi pe google numele lor şi aflaţi totul despre ei. Înainte de aceste calităţi muzicale sunt oameni excepţionali şi au fost încântaţi când le-am prezentat acest proiect. Mai mult decât atât, fiind la prima ediţie mi-au fost alături cu foarte multe sfaturi şi am făcut echipă în coordonarea proiectului. Îţi povesteam la început despre oamenii frumoşi din artă, iată-i.
Vreau să-ţi spun că a fost alături de mine şi m-a sprijinit în organizarea acestui eveniment o persoană care mie mi-e foarte dragă pentru tot ce realizează pentru Bistriţa şi care a avut încredere în proiectul meu. E vorba despre d-l Gavril Ţărmure, un om pe care Bistriţa trebuie să-l preţuiască. L-ar vrea şi alţii, dar e al nostru. Am auzit acum câteva zile pe nişte prieteni din Cluj care spuneau că cine n-are un Ţărmure să şi-l cumpere, sunt de-acord cu ei. Primăria din Poiana Stampei, prin persoana d-lui Viluţ Mezdrea, a susţinut acest proiect şi a înţeles că are de câştigat şi comunitatea prin prezenţa noastră acolo. Nu mai există oameni buni şi oameni interesaţi pentru cei din jurul lor? Uite câţi oameni minunaţi am înşirat aici, care au făcut toate astea pentru comunitatea din care fac parte şi pentru un crez.

Rep.: - Ce aşteptări aveţi de la acest proiect, vor urma şi altele?

C.I.: -  Am aşteptări, nu vi le împărtăşesc. Vreau sa aflu feed back-ul de la sfârşitul acestei prime ediţii şi apoi vorbim despre viitorul proiectului.

Rep.: - Când vă vom vedea pe dvs, personal, în concerte?

C. I.: - Va trebui să renunţ câteva luni bune la a manageria activitatea cofetăriilor ca să mă dedic studiului şi să cant din nou într-un recital. Mi-am propus asta de câteva ori şi n-am reuşit, mi-e frică să mai spun când, dar se va întâmpla pentru că îmi lipseşte cântatul. Dacă aş reuşi să-l prind pe cel responsabil cu timpul, aş face ziua de 48 de ore. Ce zici, nu ar fi minunat?