Cristurenii vor vedea negru înaintea ochilor

Sintagma „a vedea negru înaintea ochilor” indică o stare succedantă unei situaţii negative, dar aici este vorba de o antinomie situaţională -locuitori din Cristur-Şieu vor vedea cum ...asfaltul se va întinde de-a lungul satului. Adio gropi şi gropane, prăfărie şi speranţe mereu spulberate!
Trecând pe aici, am putut vedea „cu ochii mei” (cum ar fi spus regretatul Adrian Păunescu, poetul ce ar fi împlinit în iulie 70 de ani) gredere, camioane de 20 de tone, compactoare în front. Se întindea patul de piatră concasată. Urletul motoarelor m-a umplut de copilărească bucurie şi locuitorii încă stăteau privind ,,ca la urs” minunea jinduită atâţia ani. După ce regretatul Viorel Chirlejan a făcut bineştiutul pod, s-a intensificat circulaţia între DN-17 şi Dn-151, respectiv ruta Şintereag-Lechinţa şi zona de Câmpie). Praful ce se ridica deşertic se depunea pe casele oamenilor, pe zarzavaturile din grădini, pe porţi, pe iarbă şi pe sufletul oamenilor. Ai adicătelea papuci şi nu găseşti obiele, ai costum şi n-ai cămaşă, ai curea şi pantaloni nu.
Dl. primar Sorin Sfintean îmi confirmase telefonic evenimentul cu ceva vreme-n urmă şi –pe cinstea mea- Consiliul Judeţean merită trecut pe un pomelnic de pomenire (desigur, la vii,, că e viu şi pentru zona aceasta, nu doar pentru mărginimile judeţului). Oricum, pe unde m-am oprit, oamenii mulţumeau lui Dumnezeu că au trăit să vadă şi asta. E sigur că dacă s-ar organiza alegeri locale, cristurenii ar fi unanimi în a şti unde să pună ştampila (cu tuş, desigur).
Să sperăm că se va face şi o lucrare de calitate, ştiind şi aceea că banii-s relativ puţini (5 miliarde e o sumă „siluet- subţirircă pentru un traseu Dn-17 - sat Coasta). Dar să sperăm, fiindcă văzurăm că speranţa nu moare niciodată.