Criticul Andrei Moldovan în revistele „Cultura” și „Polemici”

În ultimul număr al revistei „Cultura” (director Augustin Buzura), din 15 dec. 2016, criticul bistrițean Andrei Moldovan publică o cronică la volumul de poeme „Sânge de nisip” de Elena Cărăușan (Editura Școala Ardeleană, 2016), sub titlul „Un cânt al elementelor”. În revistă mai semnează eseuri și cronici: Ion Aurel Pop („Despre educația prin limbă și istorie”), Horia Pătrașcu („Pustiul binelui”), Mircea Martin („Reflecții despre poezia lui Gheorghe Grigurcu”), Ștefan Baghiu („Dela blog la proză”), Mircea Vaida-Voievod („Anotimpuri paralele”) ș. a. În comentariul său, conjudețeanul nostru afirmă despre poemele autoarei băimărene, printre altele: „Atrage atenția un cântecal materiei, al elementelor, pornind de la concepții lucrețiene și filtrat prin neliniștile omului modern.”
Revista „Polemici” (director Alexandru Buican) dedică mare parte dintre articolele numărului său dublu (9-10, 2016), precum și întregul material ilustrativ, scriitorului Liviu Rebreanu. Alături de felurite și interesante textesemnate de Flori Bălănescu, Andrei Marga, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Mircea Popa, Adriana Cînța, cât și de poemele Lorenței Popescu, Alexandru Buican semnează un comentariu despre romanul „Pădurea Spînzuraților” („Apostol Bologa – încă un inadaptabil sau un erou absolut?”). Monica D. Cândea publică o cronică la volumul „Un Rebreanu hăituit” de Andrei Moldovan. Același Andrei Moldovan, președinte totodată al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, răspunde la o serie de întrebări formulate de Daniela Sitar-Tăut (redactor șef al revistei), cu privire la autorul lui „Ion” (preocupări actuale în rebrenologie, ediții, proiecte). Întrebat ce știe despre continuarea publicării corespondenței indirecte a lui Rebreanu (a apărut primul volum din cele patru proiectate), intervievatul spune: „Când o să apară celelalte trei volume? Vezi, în afacerea aceasta, Niculae Gheran este șeful de trib. Când se înalță el din fotoliu și face semn, oastea își ocupă pozițiile și se apucă de lucru. Nu ar fi prea complicat, numai că generalul ar vrea ca oastea să nu combată chiar de pomană, cum a făcut până acum, pentru a confirma tradiția mioritică potrivit căreia munca intelectuală este voluntară în vecii vecilor.”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5