Criza la ţară

De la sfârşitul anului 2008 se vorbeşte mereu despre criză, adică despre prăbuşirea tot mai adâncă a economiei, despre falimentarea multor firme private, despre lipsa locurilor de muncă, scăderea puterii de cumpărare, despre neîncrederea în guvern şi în oamenii politici. Criză înseamnă creşterea nemulţumirilor de tot felul, mizerie socială şi morală, înseamnă mai puţină pâine, brânză, lapte pe masa copiilor din familiile nevoiaşe.

Cum se simte criza la ţară, adică î mediul rural? Voi răspunde prin vorbele vecinilor şi a consătenilor mei, ţărani adevăraţi din moşi strămoşi, din tată în fiu. Dacă îl întreb, bunăoară, pe Pompei Pop, cum o mai duce cu viaţa, cum simte el criza despre care se vorbeşte atâta, îmi răspunde fără ezitare: „Mulţam lui Dumnezeu, am tot ce-mi trebuie, nu-mi lipseşte nimic. Am două vaci, doi porci, ceva viţei prin grajd, multe păsări prin curte şi 4-5 hectare de pământ care, lucrându-le, îmi asigură hrana pentru familia mea şi pentru vite”. Aproape cu aceleaşi cuvinte îmi răspund şi Gălăţan Ion, Prădan Nelu, Bota Ion sau Dărăban Vasilică.

Toţi se plâng, însă, şi le pare rău că li s-au adunat „mulţi ani în stivă” şi, ca urmare, puterile de muncă le slăbesc pe zi ce trece şi nu reuşesc să lucreze decât o parte din pământul pe care îl au, cealaltă rămânând pustie. Înainte, dacă îţi rămânea un singur teren necultivat, erai de râsul şi batjocura satului.

Pământul aşteaptă forţă de muncă şi tocmai aceasta lipseşte. Dacă la oraş nu găseşti locuri de muncă, la sate, în vremurile acestea, nu găseşti forţă de muncă, nu găseşti lucrători cu sapa, cu coasa, cu plugul, cu mijloace de transport. Orăşenii, în şomaj, ar avea ce lucra, zi şi noapte, la ţară, iar tineretul plecat peste hotare în căutarea dolarului, ar putea începe, întorcându-se acasă, o afacere în agricultură, cu sprijinul statului.

Criza la sate se vede cu ochiul liber şi în situaţia bătrânilor rămaşi singuri, fără niciun sprijin. Unii sunt fără urmaşi, alţii au copii plecaţi peste hotare şi, foarte puţini, care trăiesc sub acelaşi acoperiş cu unul dintre copii. După ce, ca nişte soldaţi ai pământului, au trudit o viaţă investind totul în creşterea şi realizarea copiilor, ajunşi la vârsta neputinţei, se văd părăsiţi de toţi. Unul se plângea că n-are cine să-i ducă un braţ de lemne în casă, altul că n-are cine să-i cumpere cele necesare de la prăvălie, iar cei bolnavi, că n-are cine să-i ducă la medic. Şi asta, în timp ce tinerii din satele noastre, bine instruiţi, îngrijesc bătrânii din Italia, Spania sau Germania.

Putem vorbi şi despre criza desfacerii şi valorificării produselor obţinute de ţărani în gospodăriile lor, de la legume, fructe, lapte, lână, până la cereale, toate sub preţul de producţie. Altădată, centre de colectare, servicii specializate ale statului la achiziţionau de la producători şi le direcţionau spre fabricile de prelucrare. Producţia bogată de fructe din anul trecut a fost tocată şi pusă la fermentat în vederea obţinerii alcoolului, în loc să fie transformată în sucuri naturale, compoturi, marmeladă, dulceaţă.

În ultimii douăzeci de ani au dispărut întinse suprafeţe de viţă de vie şi pomi fructiferi, iar în locul lor s-a întins pustiul. Ne gândim numai la exemplele din jurul nostru: Dumitra, Cepari, Tărpiu, Lechinţa, Teaca şi altele. Pe scara întregii ţări, suprafeţele sunt îngrijorător de mari, iar pierderile incalculabile.

Auzim că arabii, germanii şi francezii vor să cumpere mii de ha de teren în România, în timp ce noi continuăm să cultivăm căpşuni şi legume prin alte ţări. Francezii au descoperit că dealurile noastre sunt mai bune decât ale lor, pentru cultivarea unor soiuri superioare de viţă de vie.

Ne întrebăm şi-i întrebăm pe cei care ne reprezintă în Parlamentul şi Guvernul ţării, când îşi vor întoarce cu adevărat faţa spre satul românesc, spre a-l ajuta să depăşească crizele prin care trece? Când se vor întocmi programe care să conducă la cultivarea întregii suprafeţe agricole a ţării? Ţăranii nu şi-au pierdut încă speranţa.

Grigore Marţian,

Luşca-Năsăud

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5