Virginia Nușfelean

A cui e vina?

(pamflet)

Popor fără voință, ușor manipulabil, sălășluit de-același demon stabil ce-l face să accepte ce îi e impus, popor docil, de secole supus. Crâcnește, chiar înjură, se-agită câteodată când criza îl înțeapă dur la beregată. Iese în stradă și se arată revoltat că cei aleși din nou l-au înșelat. Puterea stă ascunsă, se abține, și-așa revolta străzii se stinge de la sine. Sau face mici manevre, puterea cea smintită, și țara este iarăși păcălită. Se schimbă un ministru, se fac promisiuni încât uităm o vreme că trag de sfori nebuni ce-și reîncep dementul joc limbut. Poporul nostru pare-adesea mut. Suportă legi ce-i ocrotesc pe hoți, pe ticăloși ce vând țara-n bucăți la toți ce vor să cumpere pământ și ape. Pădurile ni-s defrișate. Le cumpără străinii zi și noapte de-aproape trei decenii, zise „de libertate”. Noi asistăm la stricăciuni cu brațele încrucișate și ne-ntrebăm retoric, se-nțelege, cum de un Dragnea țara asta-o „drege” fără s-avem un ac de-a lui cojoc, cum de ajung mereu la cârmuire tot ignoranți ce duc la prăbușire, la haos și la sărăcie. Orice progres se-arată a fi stafie. Promisiuni, minciuni, demagogie, propușii în guvern nu știu nici scrie, unu-i mai agramat ca altul, dintr-o ratare-n alta facem saltul. Te-ntrebi uimit cum de se poate ca prostul să te-nvețe carte. Oare cei care ne conduc scăpați sunt de la balamuc? Altfel, cum poți să îți explici că suntem țară de calici? Ce ghinion ne ține în eșec, cum de călcăm din guvernare-n guvernare tot pe bec? I-am împușcat pe doi ce ne-au silit la traiul cel mai urgisit, și iată răul se repetă, țara-i jucată parcă la ruletă de imbecili iresponsabili, la furturi și dezastre imbatabili, de ne-ntrebăm a cui e vina de-i pervertită iar ... doctrina. N-avem în țară inși mintoși să-nlăture pe ticăloși? Nu are nația minți luminate să treacă de la critică la fapte? Își pun toți cei capabili pielea la bătaie doar în revolta din odaie? Ridică oare pumn justițiar doar la șuete într-un bar? Oare-am avut cândva martiri ce s-au opus la uneltiri? Oameni ce tihna și-au riscat când legea n-a funcționat au existat numai în cărți? Și-n filme? Agenți teribili doar în ficțiune? Struți izolați când e rebeliune? Când nația trăiește drame, frământări, tu te ocupi de sindrofii și cuvântări, îți lauzi un confrate că e genial când viața umiliților se stinge-ntr-un spital? Sau chiar pășești lângă acei ce fură, pentr-o promisă sinecură? Când neamu-i hăituit de nedreptate, tu, omule destoinic, stai deoparte? De atitudine iei cumva într-un text, crezi c-ai urcat în vârf de Everest? Consideri că te-ai implicat și stai în turnul tău de fildeș relaxat? Noi, cei lăsați în seama nimănui, am vrea să ieși în față și să spui că, dacă politicienii ne batjocoresc și țara și-o împart cum și-o doresc, tu nu vei sta deoparte, din prudență, înveșmântat în indolență, ci vei fi vocea ce dărâmă hilara și corupta cârmă, vei fi vocea imparțială ce-ndreaptă lucrurile-n țară; nu singur, și nici izolat, ci însoțit de-un neam furat.

Comentarii

18/02/18 17:52
George Carp

A noastră a tuturor şi mai ales a lor!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5