Cuib de lumină- Şcoala din Leşu

Privită dincolo de ceea ce numim stilul clasic al monografiilor noastre, cartea intitulată metaforic ,,Cuib de lumină – Şcoala din Leşu’’are aspectul unei antologii, în care îşi fac prezenţa câteva specii cunoscute ale prozei, precum memorialistica şi eseul, evocarea şi portretul, semnate de oameni care au slujit învăţământul din Leşu, născuţi aici,  sau în alte părţi ale ţării,dar împăcaţi cu destinul că pot fi încălzitori de suflete şi dătători de lumină pentru cei de vârstă şcolară.
Meritul coordonatoarei acestei lucrări, Veronica Oşorheian, constă în efortul şi stăruinţa rar întâlnită de a recupera şi de apune pe etajera sufletului nume de dascăli care au făcut cinste şcolii şi satului în care au lucrat. Nu i-a fost uşor să caute prin arhive, să-şi contacteze prietenii şi cunoscuţii  la telefon, să-şi ordoneze materialele primite şi să aşeze în pagină amintiri despre profesorii de renume: dr. Titus Mălai, prof. dr. Ioan C.Artene, prof. univ.dr. Tiberiu Persecă, prof. univ. Ioan Nechifor Someşan şi despre cărturarul Anton Coşbuc.
Este o lucrare colectivă la realizarea căreiaşi-au adus contribuţia 37 de autori, dascăli, dar şi foşti elevi, care se reîntorc cu emoţie, prin amintirile lor, în ambianţa de farmec a şcolii de altădată. Poveştile lor nu sunt doar clişee din viaţa omului de la catedră, ori a elevilor din sala de clasă, ci multe dintre ele poartă amprenta unor veritabile texte literare. Şi nu sunt spuse oricum, ci cu farmec şi duioşie, într-un spirit evocator şi deosebit de plăcut. Sunt remarcabile portretele realizate de profesorii Leon Cârdan, Andrei Medinski, Sandu Dragotă, Leon Hogiu, Leon Măgeruşan, Didina Constantin şi alţii,în care sunt conturate cu o deosebită acurateţe figuri importante din peisajul instituţional. Titluri cu rezonanţă metaforică atrag atenţia oricărui cititor şi îl îndeamnă spre lectură :,,Singurătatea crinilor’’, ,,Ghemul cu şapte vârste’’, ,,Ţâştocul buclucaş’’, ,,Arc peste timp’’ şi altele, în care sensibilitatea autorilor este exprimată în cuvinte de suflet.
Crâmpeie de amintiri puse în conţinutul unor frumoase eseuri despre şcoala din Leşu, precum şi biografii luminoase sunt semnate de Ioana Bidică, Antonia Bora, Ioan Chiş, Olimpia Cârdan, Monica şi Radu Coşbuc, Lucreţia Dragotă, Ioan Feldrihan, Augustina Guşă, Camelia Rauş, Iacob Naroş, Simion Palagi, Mircea Mureşianu, dar şi de foştii elevi, Ioan Parasca, astăzi conf. universitar, Domniţa Pop, Ana Precup, Ioana Precup, Mărioara Precup. Unii dintre minunaţii dascăli ai acestei şcoli au ajuns la capătul drumului din cariera lor şi îşi continuă viaţa în satul natal, cum sunt soţii Luşcan Nicolae şi Elisabeta, iar alţii sunt în plină activitate în acest ,,cuib de lumină’’, asemeni familiei Nicolae şi Elena Lupşan.
Întâlnim în această carte secvenţe din viaţa de familie a Veronicăi Oşorheian, informaţii despre  şcoala în care a învăţat, despre părinţii ei, despre rânduielile casei şi nu în ultimul rând despre educaţia sănătoasă pe care a primit-o.Aceste amintiri atât de dragi sufletului său  sunt prezentate în câteva zeci de pagini şi poartă accente cu rezonanţă literară.Din modestie, Veronica vorbeşte mai puţin despre activitatea ei de dăscăliţă, chiar dacă a fost o perioadă mai scurtă, dar îşi amintesc colegii  de ea, spunând că,,era blândă, liniştită şi apropiată sufleteşte de copii’’.
      Chiar dacă titlul dă impresia unui studiu ştiinţific, el nu îndeplineşte  decât parţial asemenea cerinţe, îndeosebi capitolul referitor la istoricul şcolii din Leşu pe care, eu l-aş fi aşezat la începutul cărţii şi nu la sfârşit, din motive raţionale. Este doar o părere. Grafica lucrării şi bogăţia iconografică care o însoţeşte, îi dau un plus de valoare, iar textele în totalitatea lor sunt un omagiu adus şcolii şi slujitorilor ei. Veronica Oşorheian merită toate felicitările pentru această minunată iniţiativă.