Cum i-a păcălit Attila pe asasinii bizantini (5)

Întorcându-se de la Constantinopol cu o delegaţie şi un răspuns cu privire la fugiţii de la Dunăre (România de azi) şi pe fiul său, Vigilas fu arestat şi dus în faţa lui Attila.

-Să-mi spui pentru ce ai adus atâta aur cu tine? Pe cine vrei să cumperi şi de ce? Să-mi spui de îndată tot ce vreţi să faceţi, altfel îi tai capul fiului tău aici pe loc!

Îndată se ivi călăul cu sabie scoasă şi luă pe copil. Copleşit de durere, părintele dezvălui totul. „Nu mai putem, mărite Attila să plătim atât de mult. Am sărăcit şi suntem disperaţi. Ne-ai luat pământuri, ţări întregi....

Mărturisi toată punerea la cale, dar nu este el de vină, ci acei care l-au trimis. El e un slujbaş, un sclav al împăratului...ce-i zice acela, el eobligatsăfacă. Are familie, soţie....

Attila îl lăsă, îi dărui viaţa şi lui şi fiului şi îi trimise înapoi la Constantinopol, socotind că nu ei sunt adevăraţii vinovaţi, ci curtea şi mai ales acel sfetnic Chrysaphios, pe care îl cere să i-l trimită. (Milostiv totuşi, ” barbarul”, nu?)

Împăratul nu vru cu niciun preţ să-l cedeze pe sfetnicul Chrysapios (spre o moarte cumplită şi sigură) şi încărcând pe barbari cu daruri bogate şi vorbe, îi trimise la ţara lor.

Şi totuşi, de atunci, Attila n-a mai împovărat pe bizantini cu prea mult tributuri, ba le-a mai dat şi din teritorii, înţelegând poate că nu e bine să duci pe om în disperare, fiindcă atunci e în stare de multe.

N-a trecut multă timp şi împăratul de la Cinstantinopol a avut un vis care l-a impresionat mult (povesteşte acelaşi istoric Priscus0. Un înger i-a arătat în vis un arc frânt. Sculându-se din somn, Împăratul află că marele lui duşman, Attila, ”biciul lui Dumneyeu”, murise, Curând, marele imperiu hunic se va sfărâma, aurul se va împrăştia în cele patru vânturi ale lumii. Din ceea ce a fost odată, va rămâne doar o înfricoşată amintire în istoria noroadelor.