Cum poți reconstrui timpul?

Suzana Deac

Prin aleea amintirilor. Aici trec foarte des, în funcție de nevoi de frumuseți. Pășesc cu brațe tandre cum se trezesc rând pe rând rândunelele și petalele timide la răscruce de crengi. Rareori mă pierd în circumvoluțiile adânci ale pietonilor. S-au dovedit mult prea cruzi, seci, raționali șidetașați față de clipele în dezvăluire. Detașabili și ei ca și atașul motocicletei de mare viteză. Cei care nu răspândesc polenul emoțiilor rămân niște singuratici, străini în țara lor.
Măsor pașii de la lecțiile de viață până la sfaturile înțelepte. De la piramida valorilor până la ce a fost rău în binele atotputernic și ce a fost totuși prețios în toate relele trăite. Uneori așa credem că opozițiile nu conviețuiesc în noi sau înafara noastră, doar ulterior discernem cât de bine se amestecă valențele pozitive cu umbrele lor. Cât de magnifice ni se par, de multe ori, umbrele față de luminile orbitoare.
Parcurg drumul, centimetru cu centimetru, de la cum sunt, până la cum aș vrea să fiu. Ostenesc mult prea mult.
Timpul de atâtea ori ni se pare infinit, apoi apar segmentele cu trai retrăit ca trecut și viitor frânt. Trecutul se izbește de viitor.Valurile se smulg din ocean. Timpul subiectiv deschide fântâna într-un câmp pierdut, unde avem senzația că poate ne descoperim și ne redefinim... acolo, unde ne potolim setea de frumos și de cuvânt. Chiar acolo, la limita luminii cu întunericul, la îmbrățișarea apei vii cu neantul imperceptibil, se creionează silueta timpului pierdut. Fotografia timpului din bătăile inimii. Dimensiunea strecurată în îmbrățișări, iubiri închipuite și trăite. Timpul răstignit odată cu hainele puse în cui. Timpul cuibărit în cutia mărunțișurilor zilnice care susțin poduri rezistente.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]