CUM RASPUNDEM MANIFESTARILOR VIOLENTE ALE COPILULUI?

Toti copiii se comporta agresiv in anumite momente, unii mai rar, alti mai des, unii mai intens, altii mai discret. Agresivitatea lor se datoreaza furiei si frustrarii, dar poate fi folosita in mod constructiv, daca stim cum sa raspundem acestor tipuri de manifestari ale copilului: unii lovesc, musca, trag, imping si arunca diverse lucruri – deoarece sunt frustrati de lipsa controlului, a puterii sau a abilitatii de a spune ce doresc. Ce este de facut oare cand copilul incepe sa urle ca vrea un anumit lucru? Copilul trebuie ajutat sa invete cum sa se confrunte cu propriile emotii.

Cui i se datoreaza manifestarile violente ale copilului? Exista o serie de factori care concureaza la acest rezultat, violenta (sociali, de mediu, sanatate, educationali, culturali, familiali).

Violenta in familie.

Parintilor li se reproseaza ca sunt prea toleranti, ca-si rasfata prea mult copii, ca nu le-au interzis adesea ceea ce trebuia interzis....nestiind ce-i acel "nu este voie, nu trebuie, etc adica marele "NU", copiii cresc cu impresia ca toata lumea e a lor si orice se poate, numai sa zica "vreau". Nerefuzandu-le nimic unii parinti nu realizeaza ce impact va avea primul refuz din afara asupra unui copil care nu stie ce insemna un banal "NU". Acesti copii vor avea dificultati de integrare in societate, incepand cu prima intrare in colectivitate si continuand cu viata zilnica. A permite sau a disciplina este ceva absolut normal si poate da unui copil stabilitatea de care are atata nevoie. El va sti la ce sa se astepte de la societate si de la parintii sai. A permite sau nu ceva, nu insemna a-ti stresa copilul, ci doar inseamna ca el va invata ca exista si lucruri care nu se pot obtine si ca societatea are reguli dupa care se conduce, ca exista limite in toate. La fel de importanta este o atitudine liniara in comportamentul parintilor, inconsecventa nefacand decat sa deruteze copilul si sa-l faca sa-si piarda increderea in parinti. De exemplu daca un copil face o criza in plina strada nu este bine sa fie certat si mai tare sau sa se tipe la el. Mai bine este sa-i distragem atentia sau sa-i promitem o rasplata in cazul in care este cuminte iar cand ajungem acasa sa stam de vorba cu el si sa-i explicam de ce am procedat asa. El nu-si da oricum seama ce senzatie starneste in jur prin comportamentul lui, emotiile pe care le incearca sunt infricosatoare pentru el si mai ales nu intelege ce se intampla cu el...de aceea este foarte important sa-i explicam intotdeauna cum stau lucrurile...si cel mai important lucru este sa nu i se raspunda cu agresivitate, sa ne stapanim, chiar daca nu este un lucru usor.

Modalitati de a reactiona fata de agresivitatea copilului:

 In primul rand trebuie sa ne pastram calmul. Un copil agresiv nu este un lucru prea placut de vazut. In afara de faptul ca da din picioare, tipa sau se arunca pe jos, copilul poate avea in repertoriu urmatoarele manifestari: sa arunce obiecte, sa loveasca si chiar sa-si tina respiratia pana devine albastru. Cand copilul este in toiul crizei de isterie, este putin probabil sa asculte argumente rationale, desi va raspunde – in mod negativ – la tipetele sau amenintarile noastre.

 Raspunsul prompt. Imediat ce vedem (sau simtim) ca micutul musca sau se poarta agresiv, putem spune, „Nu e voie sa musti. Doare.“ Nu este recomandat sa raspundem cu agresivitate copilului, pentru ca asta nu va duce decat la accentuarea comportamentului sau agresiv.

 Exprimarea regretului din partea copilului. Dupa pedeapsa, copilul trebuie obisnuit sa ceara iertare persoanei pe care a ranit-o. La inceput, va spune numai cuvintele, dar cu cat o face mai des, cu atat va intelege mai bine ce inseamna sa-i para rau si de ce merita sa ceara iertare.

 Oferirea unei cai mai bune de a se exprima. Dupa ce s-a calmat, ii putem explica faptul ca-l intelegem si sa-l ajutam sa-si exprime frustrarea pentru a se descarca. Am putea spune „Erai furios, de asta l-ai lovit pe colegul tau. Dar alta data nu-l mai lovi! Data viitoare spune-i ca te infurie daca iti ia cartea.“ Este bine sa invatam copilul sa spuna ce doreste, de exemplu sa zica „Te rog da-mi cartea inapoi acum“ sau „Poti sa te joci cu jocul meu dupa ce termin eu“.

 Intelegera propriilor sentimentele. Daca are cel putin 4 ani, poate fi intrebat cum se simte cand este furios – ii bate inima mai repede, respira mai des? Il putem invata sa respire adanc, sa numere pana la zece sau sa cante incet un cantecel astfel ca atunci cand se infurie din nou sa poata aplica aceleasi tehnici.

 Feedback-ul constructiv. Dupa ce copilul s-a calmat, il putem determina sa se gandeasca la ce anume a mers rau, in loc sa-i tinem predici: „De ce am plecat din magazin? Cum ne uitam la lucrurile din magazin, cu mainile sau cu ochii?“ Nu este bine sa-l criticam, ci sa-i dam copilului o mica lectie – pana la momentul pedepsei (ca varianta de ultim moment).

 Pedeapsa. Daca are peste 2 ani, poate intelege consecintele comportamentului sau – deci o scurta perioada de izolare in camera lui il poate ajuta sa-si recapete controlul. Putem incerca si sa-i interzicem temporar un privilegiu, cum ar fi desenele animate de la TV, bine-nteles explicandu-i pentru ce este pedepsit.

Modalitati de prevenire a comportamentului agresiv.

 Urmarirea semnelor prevestitoare. Multi copii devin frustrati cand sunt obositi, suprastimulati sau cand se afla intr-un mediu nou. De exemplu, in cazul in care copilul are tendinta de a-si pierde controlul la sfarsitul unei vizite la alti copii, putem scurta durata unor astfel de vizite.

 Temperarea actiunilor cu semnificatii negative. Prezentandu-i comportamente alternative il vom ajuta sa inteleaga ca poate alege un alt comportament decat cel agresiv.

 Planificarea unui timp numai pentru copil. Unii copii simt nevoia sa se poarte agresiv pentru a atrage atentia. Deci le putem acorda atentia dupa care tanjesc jucandu-ne cu ei si laudandu-i pentru buna purtare, cat mai des posibil.

 Mentinerea un nivel realist al asteptarilor. A-i cere unui copil mic sa mestece numai cu gura inchisa sau unui copil mai mare sa-si faca toata tema odata este prea mult. Iar cand copilul pur si simplu nu poate face ceea ce ii cerem, ar putea recurge tot la furie pentru a-si exprima frustrarea.

 Controlul propriului comportament. Daca tipam si injuram in preajma copilului, cum vom putea convinge copilul sa nu se poarte la fel cand este suparat?

 Increderea in sine si oferirea posibilitatii de a alege. Ii putem da copilului putin control (aparent) asupra situatiei. In cazul in care copilul are o anumita doza de putere (sau cel putin asa crede), acest lucru il va ajuta sa urmeze regulile care conteaza cel mai mult. Este indicat sa sa rezistam impulsurilor de a „zbiera“ ordine ca: „Spala-te pe dinti! Pune-ti pijamaua! Treci in pat! Acum!“ Putem ajunge la acelasi rezultat (culcarea, punerea pijamalei, spalatul pe dinti) intr-un mod in care copilul are de ales. Ii putem oferi variante ca „Vrei sa-ti pui mai intai pijamaua sau sa speli pe dinti?“, ceea ce-l va ghida in rutina sa de dinainte de culcare si ii va permite sa inceapa sa devina mai responsabil.

Parintii si cadrele didactice trebuie din ce in ce mai mult sa dezvolte o atitudine proactiva in evitarea manifestarilor de violenta ale copiilor. Este mai eficient a preveni decat a “trata”, asadar este de preferat o atitudine proactiva fata de actul violent, decat una reactiva, cand de multe ori poate fi prea tarziu a se mai face ceva constructiv in sensul evitarii manifestarilor agresive ale copilului.

Invatatoare, Lup Smaranda, Scoala Generala Podul Rebrii Rebrisoara

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]