D R A M Ă … D E F A M I L I E

Pentru multe familii de români ardeleni, primul război mondial a adus drame pe care documentele rămase din acele vremuri le consemnează mai puțin, poate și datorită faptului că aceste drame sunt trăite cu sufletul, cu plânsul mamelor care nu își mai pot vedea copiii, cu plânsul soțiilor care nu își mai pot vedea bărbații, cu plânsul copiilor care nu își mai pot vedea tații, cu regretul și revolta interioară a fraților și surorilor rămase în viață. Scotocind prin arhive, unii istorici au găsit totuși mărturii pe care le-au publicat pentru a umple acest gol, pentru a nu se uita, sub praful depus de trecerea timpului, fapte, gesturi, gânduri ale participanților la aceste evenimente.
Am găsit, în Culegerea de documente Arhive personale și familiale, vol. II alcătuită de Filofteia Rînziș în anul 2002, la seria Diverse, reprodusă scrisoarea unui necunoscut trimisă soției cu prilejul efectuării unei excursii în localitatea Palanca, unde sunt expuse date despre moartea lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu.
… „ Când te apropii cu trenul de Palanca îți izbesc vederea o cruce de piatră. La dreapta este un copac de care fusese spânzurat Apostol… Acum vreo doi ani, Liviu cu nevasta a dezgropat trupul fratelui său. S-a săpat și s-a dat de un schelet care a fost recunoscut numaidacât prin faptul că-i lipsea un deget de la o mână. Alături de schelet era o pălărie, pălărie pe care Emil Rebreanu o aruncase în groapa umedă înainte de a fi spânzurat. … Se spune că Liviu Rebreanu n-a plâns, cu capul sprijinit într-o palmă urmărea totul exclamând -acesta este fratele meu- . Acum îmi dau seama de ce romanul acesta Pădurea spânzuraților, e scris atât de frumos și cu atâta duioșie. El este exprimarea unei dureri simțite, a unei dureri care l-a zguduit profund pe Liviu Rebreanu. În sat trăiește și azi preotul care l-a spovedit pe Emil și gazda lui, groparul Vidor”. …(scrisoarea este datată 30 august 1929).
Oare câte familii nu și-au mai găsit niciodată locul unde își dorm somnul de veci soldații trimiși pe fronturile de luptă din primul război mondial, greu de spus. Numele lor este trecut pe plăcile monumentelor ridicate în cimitirele eroilor , în fașa unor biserici sau în părculețe din sate. Mi se pare tot mai actuală afirmația unor mari istorici … „Cine își uită trecutul , riscă să-l retrăiască”…
Prof. Rus Augustin

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]