,,Da’ de unde ?’’- romanul forestierilor

          Integrat cu succes în literatura noastră actuală, Grigore Avram ne oferă un roman în care, personajele fac parte din geografia  profesională a muncitorilor forestieri din comuna Maieru. Titlul cărţii ,, Da’ de unde ?’’este de fapt o replică a lui Ilie Motofelea,  o obsesie care apare ori de câte ori are ceva de spus, folosind această interogaţie, aşa cum o făcea şi Ilie Moromete, când îşi întreba interlocutorul : ,,pe ce te bazezi ?’’. Replica îi contaminează şi pe ceilaţi vorbitori, care o folosesc fără să-şi dea seama că îl imită pe Ilie Motofelea.

          Romanul este structurat pe cinci capitole care, la prima vedere par  independente, dar ele fac parte integrantă din naraţiune, au continuitate logică şi cursivitate în desfăşurarea acţiunii. Titlurile lor sunt deosebit de sugestive şi se rezumă doar la  câte un singur substantiv propriu sau comun : Aurelia, Buldozerul, Telefonul, Înmormântarea, Capătul.

          Ilie Motofelea, maistru de exploatare în sectorul forestier Cormaia–Anieş, este un personaj complex, trăieşte intens fiecare clipă din viaţa lui. Îşi dă mai multă importanţă decât trebuie, bazându-se pe funcţia pe care o deţine, având o aură de superioritate faţă de subalterni şi chiar faţă de familie. Despre soţia lui, Ilişca, şi-a creat o imagine deformată, spunând că are ,,mintea scurtă şi înjumătăţită’’, aşa cum credea el că o au toate femeile. S-a căsătorit cu ea pentru că,, părinţii ei dispuneau de mult pământ şi el era ahtiat după moşie’’.

         Faţă de Aurelia, fiica lui, devenită asistentă medicală, are o sensibilitate aparte, o protejează ca cel mai grijuliu părinte, îi apreciază inteligenţa şi modul cum ştie să se strecoare în viaţă, devenind un fel de ,,Budulea taichii’’din Maieru. Îi reproşează însă, că nu ştie să-şi aleagă omul potrivit pentru căsătorie.  El nu are niciun fel de informaţie despre traseul libertin al fiicei sale. Destinul Aureliei nu este atât de îngăduitor faţă de pornirile sale, provocându-i un val de suferinţe şi de neîncredere în rostul vieţii.

       Grigore Avram, un mare specialist în profesia de silvicultor, ne introduce în ambianţa istovitoare a muncii de la pădure, pentru care îşi consumă toate rezervele iscusinţei sale de scriitor, folosind tehnica peisajului în culorile amănuntului imprevizibil : ,,Sfârşitul lunii aprilie se apropia ademenitor şi calm. Cu toate că în regiunile joase căldura se instalase decisiv, în zonele forestiere montane înalte, dimineţile erau încă răcoroase şi capricioase. De-a lungul pâraielor repezi, podurile de gheaţă, subţiate mult şi topite în zona axială, păstrau conservat în ţurţuri o mare parte din aroganţa gerului hibernal’’.

       Tot atât de maestru se dovedeşte în arta peisajului uman, dezvăluindu-ne psihologii singulare şi colective, mentalităţi şi obiceiuri puse în ţesătura specificului acestei zone încărcată de farmec şi pitoresc. Autorul îşi deapănă istorisirea pe mai multe planuri narative la care i-au parte o mulţime de personaje  cu nume ce se ascund, fie în spatele unei porecle sau trăsături morale şi fizice, ori sunt create din propria imaginaţie. Nicidecum nu au legătură cu realitatea. În schimb, toponimele sunt uşor de recunoscut de către localnici, ceea ce dă romanului calitatea autenticităţii şi o mare valoare acţiunii în care se desfăşoară.

        Ilie Motofelea se află în centrul atenţiei scriitorului, deşi la început, avem impresia că Aurelia deţine acest loc. El este prezent în toate împrejurările : la controale de exploatări şi reprimiri de parchete, care se încheie cu multă băutură, asistă în momente de răgaz, la masa muncitorilor, în mijlocul naturii, care mănâncă hrană rece şi din când în când câteo ,,zamă caldă’’. Nu este străin de micile afaceri din lumea lucrătorilor de la pădure, la care devine şi el complice. Zgârcenia şi parvenitismul sunt două trăsături care îi conturează profilul moral, rotunjit apoi prin starea de adulter pe care o practică mai multă vreme şi pentru care i se duce vestea în tot satul.,,Existenţa acestui personaj este o permanentă căutare şi neîntreruptă frenezie spre absolutizare’’, spune prefaţatoarea cărţii, Doina Macarie.

         Ilie Motofelea este lipsit de profesionalism, dar ţine la funcţie şi devine avar pentru favorurile care i se oferă. Este un zeflemist ca tatăl său, Octavian, de băşcălia căruia n-au scăpat mulţi din sat, nici chiar cei răposaţi. Dar îi venise şi lui rândul, când la masa de pomenire, în loc de rugăciune i-a cântat orchestra de muzică populară, organizată în secret, chiar de neanurile sale apropiate, ce trecuseră cândva prin batjocura lui.

       Grigore Avram se remarcă prin uşurinţa povestirii, trezind interesul cititorului pentru lectură. Foloseşte un limbaj local, presărat cu neologisme şi expresii distorsionate, care stârnesc râsul, precum : ,, primitivi’’ în loc de primitori, ,,capturează apa’’, în loc de captează apa, ,, trişează’’ în loc de triază şi altele.. Fraza se decantează în mod firesc, limpede şi clar, este bine aşezată în text, iar verbul său dă culoare şi dinamism naraţiunii. Din punct de vedere stilistic, autorul are o exprimare metaforică care ne duce cu gândul la opera sa lirică : ,,Natura, absentă la mişcările lor, îşi torcea nestingherită veacul’’. Romanul ,,Da’ de unde ?’’este un clişeu existenţial al unui domeniu pe care puţini scriitori l-au abordat şi cu siguranţă, nu atât de bine şi cu atâta talent cum a reuşit să-l realizeze Grigore Avram.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5