Dan Popescu – Maieru, Cuib al visurilor cu parfum de legendă

Jeniţa Naidin

Scriitorul şi jurnalistul Dan Popescu mi-a făcut onoarea să îmi înmâneze cartea sa:
„Maieru, Cuib al visurilor cu parfum de legendă” , rugându-mă să îmi exprim o părere.
Autorul spune că această lucrare este un „studiu monografic al Maierului”, de aceea, în această privinţă las să se pronunţe specialiştii.
Ca cititoare pot spune că am avut bucuria unei lecturi în urma căreia, poate şi pentru fatul că sunt de pe alte meleaguri, doresc să vizitez localitatea Maieru şi Muzeul Cuibul Visurilor.
M-a impresionat recunoştinţa, serioasa documentare, esenţa de suflet românesc cu care Dan Popescu a scris acest volum.
Faptul că are o formaţie solidă ca om de cultură, oportunitatea că a trăit în mediu religios, fiind fiu şi nepot de preot, cu bibliotecă adecvată în casa copilăriei şi cu mamă învăţătoare, autorul mânuieşte cu măiestrie cuvântul atât din mediul bisericesc, religios, cât şi din celelalte domenii după cum spune:
„...ca orice studiu monografic, pentru cunoaşterea istoriei, geografiei, economiei, agriculturii, meşteşugurilor, folclorului, obiceiurilor, datinilor, tradiţiilor, pentru cunoaşterea oamenilor truditori pe aceste locuri şi a faptelor acestora.
Dan Popescu a dat multă atenţie personalităţilor legate de Maieru, le recunoaşte meritele, şi asta atât cu referire la cele pregnante:
Liviu Rebreanu, tatăl său, învăţătorul Vasile Rebreanu, Sever Ursa, Macavei Al. Macavei, dar şi la alţi mulţi oameni. Atât de multe detalii ne oferă despre unele din personalităţile amintite încât ai impresia că le redă arborele genealogic.
În ceea ce priveşte referirea la documentele studiate, uneori ai impresia că a citat totul ca să fie păstrate informaţiile în cazul în care ar rămâne doar cartea şi muzeul ar dispărea. Bine, detaliile acestea multe, din dovezile aflate în atenţia autorului pot avea fie rol de bun augur pentru cei care nu vor ajunge fizic la Maieru, sau pe alţi cititori să îi incite să-l viziteze.
Dan Popescu spune că l-a ajutat şi soţia. Oare de aceea sunt suficiente informaţii care se repetă în carte? Posibil, dacă cumva Doamna Mari Popescu, profesoară de matematică şi a zis: Repetiţia este mama învăţăturii.
Am constatat la finalul acestei plăcute lecturi că este adevărată afirmaţia lui Dan Popescu:
„Eu am organizat imensul material documentar dându-i şi un iz literar-artistic, am scris totul cu atenţie şi dragoste.” , deoarece se simte că a lucrat relaxat şi ajutat de bogăţia lui spirituală, iar asta ar putea să însemne, pe cale de consecinţă, posibilitatea să fi avut parte în timpul acestei activităţi de „o distracţie a spiritului” vorba lui Liviu Rebreanu.
Când s-a îndrăgostit prima dată, Dan Popescu a privit-o pe Cătălina şi s-a bucurat că nu era mai înaltă decât dânsul, şi ne spune: „înălţimea fiind condiţie esenţială pentru mine”.
Îi spunem astăzi că, desigur, fizic nu a mai crescut, dar a ajuns, spre meritul său, la o mare înălţime spirituală.
Pentru că am citit şi alte cărţi sau articole scrise de Dan Popescu, observ că este pe drumul spre conştiinţa universală, a spiritualizării continue, ceea ce îl fereşte de orice boală şi, de aceea, îi adresez calde felicitări.
Cartea Maieru, Cuib al visurilor cu parfum de legendă este un îndemn la cultură şi patriotism, fiind potrivit dedicată Centenarului Marii Uniri 1918-2018.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]