Dascăli ai zilelor noastre: Albiniţa ARDELEAN

Am întâlnit-o prin anii ’86/87 la Grupul Şcolar Forestier, unde-mi desfăşuram pe atunci activitatea didactică. Era o tânără superbă, delicată ca o trestie, de o inteligenţă sclipitoare, spontană, debordant de glumeaţă, mereu cu flacăra unui zâmbet în ochi, excelent pregătită profesional. Era o plăcere să o ai în preajmă.
O oră deschisă la dirigenţie releva un tact pedagogic impresionant, degajare, spontaneitate.
Anii au trecut şi fiind repartizată ca pensionară la Grupul ŞcolarAgricol, am reîntâlnit-o ca Director la aceasrtă instituţie, cu bucuria revederii peste un timp a unei vechi colege cu care ai avut relaţii cordiale. Timpul n-a alterat nimic din calităţile ei de odinioară. S-a adăugat doar un plus de experienţa managerială şi profesională. În rest, aceeaşi frumuseţe exterioară, degajare, umor şi căldură sufletească. Crea mereu bună dispoziţie şi relaxare prin pauzele dintre ore. Era un fel de sursă de încărcare a „bateriilor” profesionale –cum se spune- venită din partea unui om din fruntea instituţiei.
A mai trecut un timp de atunci....Nu ştiu pe unde profesează, dar are mereu un loc al ei în inimile multora –cadre didactice şi elevi- cu care şi-a intersectat destinul.
Mulţumiri şi consideraţie.
Tina