De ce nu s-a votat cu „omul faptelor şi al gândurilor curate”?

„Eu cu cine votez?” este deja o întrebare care revine obsedant în fiecare an în care se fac alegeri, dar care de această dată se potriveşte la fix în contextul Anului I.L. Caragiale. Răspunsul la această întrebare vine cu mare greutate, dar se iveşte în cele din urmă dacă avem răbdare să analizăm ofertele electorale şi nu ofertele ademenitoare. Iar mai apoi, chiar dacă găsim răspunsul şi luăm decizia, rămânem cu un gust amar când vedem că cei care câştigă trebuiau să concureze pentru cea mai sclipitoare şi agresivă campanie şi nu pentru cel mai bun viitor. Poate că va mai trece multă vreme până să vedem o campanie corectă în care să câştige oamenii cei mai potriviţi. Dar să lăsăm momentan viitorul. Să privim prezentul. Dar pentru a înţelege prezentul se spune că este nevoie să ne cunoaştem trecutul. Oare câţi îl cunosc? Câţi sunt cei care aleg în deplină cunoştinţă de cauză? Cum am ajuns oare, după sute de ani de zbucium, să nu învăţăm nimic din istorie? Oare toţi eroii patriei noastre s-au jertfit în zadar? Am ieşit de sub jugul turcesc şi mai apoi austro-ungar pentru a ajunge sub jugul Uniunii Europene. Ne-am războit cu străinii, dar acum ne războim între noi, pentru că aşa cum îmi mărturisea un localnic din Feldru, „nu mai grăieşte vecinul unul cu altul” din cauza preferinţei politice diferite. Oamenii din comuna Feldru şi-au dorit în mare majoritate schimbarea, aşa cum aveam să aflu din spusele lor. Şi se pare că dorinţa li s-a îndeplinit. Doar că nu în modul în care unii îşi doreau. S-au îmbrăcat frumos, ca într-o zi de mare sărbătoare şi au pornit spre cele cinci centre de votare amenajate în comună. Votul este în această zonă nu doar o datorie cetăţenească ci face parte din tradiţia locului. Frumuseţea acestor oameni şi meleaguri te face să uiţi pentru câteva clipe de altercaţiile care se iscă în jurul secţiilor de votare. Dacă nu ai şti că este ziua votării, chiar ai avea impresia că se îndreaptă toţi spre o horă. Dar când te apropii, deşi nu desluşeşti ce se vorbeşte, parcă auzi un strigăt de durere din sufletul lor, strigăt care a fost cândva redat de G. Coşbuc în poezia „Noi vrem pământ!” Mulţi oameni cu care am reuşit să stau de vorbă au spus că „Va ieşi cine a vrea Dumnezeu”. Ar fi bine! Doar că nu Dumnezeu merge la vot, ci oamenii. Oamenii, care uită de Dumnezeu, de principii, de idealuri şi se lasă pradă promisiunilor deşarte ale momentului. Noi toţi am făcut istoria şi noi o scriem în continuare, chiar dacă nu realizăm puterea care sălăşluieşte în noi. Doar noi suntem capabili de a acţiona şi de a schimba ceva! Nu putem să nu precizăm că renaşterea din propria cenuşă este caracteristică Păsării Phoenix care, prin învierea ei, dă viaţă celor cu care intră în contact. Ar fi frumos să vedem astfel înviate convingerile generaţiei paşoptiste, cei care au luptat pentru idealul ţării şi al naţiunii şi nu pentru idealuri personale, cum fac majoritatea politicienilor actuali. Doamne ajută! 

Sondaj de opinie - „De ce votăm şi ce aşteptăm de la noul primar”

Opinii ale unor localnici din comuna Feldru la întrebările: 1.Aţi fost la vot? Toţi cei aflaţi pe uliţele satului îşi exercitaseră datoria de cetăţeni, peste 50% s-au prezentat la vot din listele electorale. 2.De ce aţi fost la vot? Aici răspunsurile au fost felurite: fie pentru că doreau o continuare cu acelaşi primar, fie că îşi doreau un nou primar care să facă mai multe pentru comuna lor, fie pentru că acesta e o şansă de a-şi exprima opiniile. 3.Sunteţi mulţumit de primarul aflat în funcţie? Majoritatea erau nemulţumiţi şi voiau o schimbare, dar erau, fireşte, şi susţinători. 4.Ce aşteptări aveţi de la noul primar? Aşteptările localnicilor nu sunt foarte mari, iar un primar harnic şi priceput le-ar câştiga foarte uşor simpatia. Îşi doresc cel mai are renovarea şcolilor, introducerea sistemului de canalizare şi să se intereseze de ei nu doar o dată la patru ani.

Cristina Borşa