De la ciumele Evului Mediu, la gripa nouă din 2009 (2)

Am fost atins în lumea aceasta, ca tot omul, de feluritele gripe şi mă “clăcuiau” (cum zice poporul) cam o săptămână: strănut, dureri de cap, febră, tuse, absentarea de la serviciu şi tot tacâmul. Mi-era ciudă când mă vedeam învins, iar organismul se lupta câte o săptămână până a-şi reveni la normalitate. Nu ştiam cum –l-aş putea ajuta, deşi nu se auzeau nici bubuiturile anticorpilor contra viruşilor pe câmpurile de bătaie, nici atacurile razante ale interferonului când descoperea un intrus care nu ştia parola organismului. Vitaminele, C cu deosebire (atât de lăudată de Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel), fructele, căldurica, ceaiurile erau şi sunt abia adjuvante, cam aşa cum ai da cu boabe de fasole într-un tanc. De la o vreme, mai ales de prin 1984, observând că nasul e totdeauna focarul principal al incubării, am pornit război: să ţinem aşadar nasul curat! Să nu lăsăm viruşii în cetate, iar dacă s-au instalat, să nu le permitem cu niciun preţ înmulţirea, la început fiind foarte puţini.

Pe un beţişor de plastic cu vată (sunt la orice farmacie) şi se pot şi confecţiona, am pus suc de lămâie, suc de usturoi, uneori chiar ceva praf de ampicilină spre a distruge focarul proaspăt infiinţat şi semnalizat prin secreţie nazală apoasă, durere de cap, febră. Membranele locale ale secreţiilor nazale (cam de mărimea unui timbru poştal) sunt uneori atât de lipite, încât provoacă unora teamă, însă cu blândeţe , introducând beţişorul pe lângă sept (osul moale de la mijlocul nasului, slab vascularizat), curăţim nasul încetul cu încetul.Vom şi strănuta, desigur, dar asta e benefic şi chiar foarte benefic, fiindcă şi organismul face asta natural, dar nu atât de des cât ar fi nevoie. Doctorul Ioan Moldovan de la Policlinica Studenţească de la Cluj făcea asta universal, pentru orice afecţiune nazală, cu mare succes.

Dacă desfundăm nara stângă, e bine să stăm culcat un pic pe partea dreaptă, dacă vrem să nu deranjeze vreun pic sinusurile. Cât permite beţişorul, curăţim nasul în sus şi-n jos, căutând locurile unde suprafeţele pentru respirat tind a se uni.

Procedând astfel, când simţeam că sunt la început de gripă, ţineam nasul curat, repetând procedura de circa trei sau chiar patru ori pe zi, mai intens şi repetat la început, ca să nu dau răgaz inamicului invizibil. Astfel, în vreme ce altădată boleam o săptămână, acum -după o jumătate de zi- eram învingător şi n-am mai absentat niciodată de la serviciu, până azi pentru cauze gripale, în timp ce colegii se chinuiau cu săptâmânile. De excepţional folos erau şi sunt în acelaşi demers războinic şi antigripalele, (nicidecum antibioticele, cu efect antiviral zero şi utile doar în complicaţiile afecţiunii).) Ele-antigripalele- ridică temperatura corpului pe cale naturală, înfierbântând, dând senzaţia de căldură în întregul organism.Să folosim aerul cald, cât putem suporta, ştiut fiind cum că climatul de tip cald(vară, nu?) îi displace virusului. Stăm în pat pentru a menţine această stare benefică cât mai mult . Se ştie că la temperaturi ridicate, viruşii mor. De aceea, organismul îşi ridică temperatura uneori spre 40 grade C, ceea ce are un efect antiviral devastator. Gripa nouă nu dă temperaturi mari, doar 37/38 grade C, ceea ce ne arată şi vulnerabilitatea ei la temperaturi mai mari. Pentru orice procedură, dacă simţim nevoia, medicul nostru ne e de mare folos, negreşit.

(Chiar banala răceală la picioare, de pidă, produce înfundarea nasului prin inflamarea secreţiilor nazale, ceea ce duce la dureri de cap: pe o jumătate sau alta a capului. Negreşit că veţi fi observat. Desfundarea foselor nazale duce la atenuarea şi chiar rapida dispariţie a durerii de cap. Cum? Prin aer cald, cât putem răbda, al unui uscător de păr sau altei surse de căldură, ce dă impresia că nasul e în Sahara fierbinte. Putem folosi şi substanţe din farmacie, recomandate de medic sau la liber.Când eram copil, ţăranii se foloseau de fumul de la ceva făină de porumb pe sobă. Ameliorarea survine rapid.) Nasul este aşadar o fortăreaţă majoră. Dacă se va apropia gripa de Bistriţa, aşa proceduri trebuie făcute zilnic, preventiv, cu hărnicie.

Gripa nouă, ca şi alte gripe ce vor mai veni are deci un focar.

Punând în balanţă riscurile vaccinării, asupra cărora nu insistăm şi pe care n-o discredităm, Doamne fereşte, noi propunem încă o cale ce ar putea fi utilă chiar şi celor care se vaccinează. Vaccinarea nu este infalibilă şi are retroefecte uneori serioase, de la caz la caz.. La urma urmelor, toate sunt în mâna lui Dumnezeu, însă Creatorul ne-a înzestrat cu înţelepciune şi putere să răzbim în această lume unde bântuie toate furtunile. Până mai ţinem în mâini sabia înţelepciunii, să n-o lăsăm să ruginească. Creştinismul este o religie a iubirii şi acţiunii pozitive, nu a resemnării în faţa pericolelor. Dacă primejdia nu poate fi evitată, s-o înfruntăm vitejeşte! Celor curajoşi Dumnezeu le dă şi biruinţă.