De-or mai.....ci !

Micuţa bistriţeancă e stabilită de la vârsta de doi ani pe continentul nord-american, iar nu peste mult timp va împlini vârsta de 13 ani. Potrivit cutumelor instituite în ţara de adopţie părinţii obişnuiesc să-şi gratifice descendenţii cu câte o minivacanţă de o săptămână acolo unde îşi doresc cel mai mult. Pe parcursul anilor a avut posibilitatea să călătorească şi să cunoască numeroase locuri şi oameni de pe mapamond. Itinerariul său a inclus destinaţii precum Cancun – Perla Mexicului, Insulele Hawaii din Oceanul Pacific, mari metropole ale lumii Londra, Paris, Frankfurt am Main, ” Capitala lumii “ Roma, Veneţia, oraşul canalelor şi palatelor, chiar şi Alaska în care mulţi dintre noi deşi ne-am dori nu vom ajunge probabil niciodată. În urmă cu câtva timp şi-a exprimat pe Facebook opţiunea, iar aceasta a fost una neechivocă :vreau să merg la grădină la bunici în România ( e vorba de satul Strâmba, comuna Josenii Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud – n.n.). O opţiune surprinzătoare şi în acelaşi timp deosebit de plăcută pentru noi şi ai săi, pe care o socotim până la urmă şi destul de firească întrucât oricât de frumoase or fi locurile din altă parte vine o vreme când vrei nu vrei trebuie, eşti obligat să le părăseşti ( la încheierea vizitei, activităţilor, contractului, misiunii, etc), numai acolo unde ai rădăcinile nu trebuie şi n-ar trebui ca nimeni şi nimic să te facă să le părăseşti. Ceea ce nu ştie şi nici nu trebuie să ştie micuţa pentru a nu-i tulbura romantismul şi visul său frumos e că înfăptuirea practică a dorinţei sale e afectată de o condiţie suspensivă şi anume ” dacă bunicii or mai...... ci “ ( cum se zice în Bârgău), iar pe această temă am putea desigur foarte mult discuta/divaga/comenta.