De şase luni, o mamă îşi plânge fiul dispărut

Stimată redacţie,

Folosesc această cale de a mă adresa presei, pentru a găsi un sprijin în căutarea fiului meu, Moldovan Nelu Daniel, cu domiciuliul în localitatea Sărata nr. 37, trimis la lucru în Cehia de firma AMBOSELI din Bistriţa. A lucrat, aproape 9 ani în cadrul firmei Leoni ( 18.08.2004 -12.03 2013 ) la una din secţiile de cabluri, dar în primăvara anului 2013, i s-a desfăcut contractul de muncă. Din documentele firmei rezultă formularea că, ,,încetarea relaţiei contractuale s-a efectuat cu acordul părţilor’’. N-am căutat pricina acestei măsuri, deoarece ştiam că nimeni nu mă va lua în seamă.
A rămas o vreme acasă în întreţinerea mea, femeie văduvă şi pensionară, dar cum să nu îl ajut, că îi sunt mamă şi mă doare sufletul pentru el.
În vara anului 2015 (10.08 2015 ) a fost reîncadrat la secţia de cabluri a Companiei AMBOSELI SRO din Bistriţa. Îmbolnăvindu-se, timp de o săptămână, nu s-a putut duce la serviciu şi, când s-a întors la fabrică, şefa de secţie Mocanu Aurora i-a spus, fără nicio reţinere : ,,N-ai venit la muncă, locul tău este ocupat de altcineva’’( 04.07 2016 ). Lipsit de apărare, pentru că nici nu avea putere s-o facă, l-au podidit lacrimile şi a dat să iasă din biroul acelei persoane, care a încercat apoi să-l liniştească : ,,Dacă vrei, te trimitem să lucrezi în Cehia, la firma care ne patronează. Vor mai pleca şi alţi tineri. Se asigură cazare şi transport gratuit cu autocarul’’. Deşi are 41 de ani, n-a trecut dincolo de pragul oraşului Bistriţa şi se comportă ca un copil, dar n-a creat niciodată vreo problemă cuiva. La fabrică toţi cei din secţie erau mulţumiţi de prestaţia lui, numai sufletul meu ştia ce probleme are. A insisstat să plece, deşi eu mă arătam neîmpăcată.
În ziua de 23 iulie, fiul meu a fost anunţat telefonic de la fabrică să se prezinte la autocar, pentru a pleca în Cehia. N-a ajuns la timp în Bistriţa şi autocarul plecase de la locul stabilit. Fratele şi sora lui, care îl însoţeau, au luat legătura cu o persoană de la fabrică şi au aflat că autocarul îl va aştepta timp de 10 minute la benzinăria Gomar. Toţi trei, au luat un taxiu şi au reuşit să ajungă în timpul stabilit la locul indicat. Era ora 11 noaptea, când Moldovan Nelu Daniel s-a urcat în autocar, îmbrăcat în trening şi un tricou de vară, cu un bagaj sumar, bani puţini şi un telefon pe care nu ştia prea bine cum să-l folosească.
Iată că au trecut 6 luni şi n-am primit nicio veste. Durerea mea este neînchipuit de mare. Mi se frânge inima, închipuindu-mi că fiul meu s-ar fi prăpădit undeva. Au sosit sărbătorile şi l-am aşteptat să vină acasă, dar n-a venit. Am fost de câteva ori pe la fabrică, pentru a-i ruga pe cei care l-au trimis la lucru, să se intereseze de soarta lui, dacă este în viaţă, dacă lucrează la fabrica respectivă sau nu. Pe nimeni nu interesează necazul meu şi de aceea mă preocupă câteva întrebări, la care aş vrea să găsesc răspuns :
- Cine s-a ocupat de transportul muncitorilor în Cehia?
- Ce responsabilitate are doamna Mocanu Aurora în legătură cu transportul ?
- Cine a fost şoferul care a făcut transportul muncitorilor în ziua de 23 iulie 2016 ? De care firmă aparţine ?
- Există oare un tabel cu cei plecaţi la lucru în Cehia ? ( Eu cred că niciun şofer nu poate ieşi din ţară fără acest document. Dacă există, atunci şi băiatul meu trebuie să figureze pe el.)
- A ajuns persoana în cauză la destinaţie sau nu ? Ce s-a întâmplat cu Moldovan Daniel pe parcursul drumului ? ( Şoferul trebuie să fie în măsură să dea aceste explicaţii).
Convinsă că acest caz trebuie adus la cunoştinţa organelor de poliţie judeţene, am depus în data de 4 octombrie 2016, o plângere pentru urmărire, dar n-am primit încă, nici de aici o veste, că băiatul meu este în viaţă sau nu. De la o zi la alta sunt tot mai îngrijorată şi suferinţa mea este nespus de mare. Oare când şi cine îmi va aduce un strop de lumină în suflet ? Cei care ştiţi ceva despre el, daţi-mi, vă rog, un semn că trăieşte !
Cu mulţumiri, o mamă îndurerată,
Mariana Moldovan