“Degetele” poeziei

Cu o bibliobiografie demnă de invidiat, cu zeci de volume publicate, omul de cultură Dan Brudaşcu propune cititorilor un nou volum de poezie “Degetele timpului”, apărut la Editura Sedan din Cluj-Napoca. Poemele desenează o traiectorie de 30 de ani conturând drumul magistrului de la clasic la postmodern, de la dorinţă la împlinire, totul culminând cu iubirea. De fapt, versurile sunt fărâme din sufletul poetului: “frunze cărunte se zbenguie-n/ bătaia vântului”, scriitorul fiind faţă în faţă cu “oglinda-n care toate par diforme, ireale”. Cuvintele şi mai apoi versurile se construiesc precum în ziua facerii: “silabe cad sacadat în/ praful ridicat de copitele/ cuvintelor ce-aleargă furioase/ temătoare, disperate din calea/ singurătăţii”. Poezia este deci o debarasare de singurătate, creatorul în timp ce compune în atelierul lui fiind convins că “poezia nu moare”, deşi “poetul este o banală/ sintagmă ce vrea să facă din/ orgoliul unei fiinţe mistuite/ de nelinişti un blazon”. Formula ideală a versului este găsită cu greu: “rătăcit şi fără speranţe/ caut muşchiul cel izbăvitor”. Nu lipsesc dedicaţiile oferite mamei: “cu chipul uscat şi ochii împăienjeniţi de însingurare” copiilor Eileen, Petrişor şi Sabin: “răsplata binecuvântată/ a unei zile toropită de arşiţa soarelui” şi soţiei Sava Negrean Brudaşcu: “aplauze, multe aplauze şi flori/ scena scăldată în lumină…/ te căutăm lie-ciocârlie/ în înaltul cerului/ acolo, la izvor de cântec”. Scriitorul taxează pe cei care scriu oricând şi oriunde: “în România începutului de mileniu trei/ se scrie poezie la litru, metru sau la kilogram”. Muzele îl ajută pe Dan Brudaşcu să compună un adevărat colier al poeziei româneşti contemporane.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5