Despre Măluţ, cu dragoste

Editura „George Coşbuc” lansează monografia „Măluţ” scrisă de jurnalistul Traian Săsărman. Volumul propune o întâlnire cu un sat binecuvântat de Dumnezeu care musteşte de frumuseţe şi trăiri ancorate în lumea tradiţională. Traian Săsărman a contactat sute de persoane, a trimis peste o sută de scrisori la măluţenii plecaţi peste mări şi ţări, iar rodul muncii lui se vede într-o carte frumos conturată, oglindă a acestui sat aşezat pe malul cel limpede al Someşului. Monografia a văzut lumina tiparului cu sprijinul unui om născut pe aceste meleaguri, ing. Gavril Mureşan, director general Electroplast care, împreună cu Consiliul Local Braniştea şi primarul Cornel Săsărman , i-au dat autorului posibilitatea de a aduce istoria în faţa noastră. Măluţenii s-au născut şi au trăit neîncetat pe aceste meleaguri, ei nu au venit din altă parte ci sunt fii din sufletul acestui pământ. Măluţul are şi un imn „Chemare”, scris de Pompei Pop Măluţanu: „Veniţi acas’ cu toţii, voi, pruncii de altădată/ La vatra părintească opriţi-vă proptit/ Şi din adâncul firii lăsaţi ca să răzbată/ În neuitarea vremii surâsul de copil”.

Satul în care Dumnezeu îşi mângâie duminicile, brăzdat de un râu, un cânt şi un dor, este pomenit pentru prima dată în anul 1334 sub numele de Sakadat, primii stăpâni ai satului fiind Nicolae, Grigore şi Iacob, strămoşii familiei Bethlem.

Traian Săsărman surprinde fiecare detaliu al istoriei, ştergând colbul de pe documentele prezente în arhivele de la Bistriţa, Beclean, Dej sau Cluj. Foarte atractive în carte sunt detaliile legate de viaţa unor locuitori, reperele existenţiale, ceea ce îi dă scrierii o altă conotaţie. În locul „La Luntre” a funcţionat o moară, loc în care acum copiii se bucură de apa Someşului în fiecare vară. În apropierea locului „La Bontauă” exista un pod plutitor peste Someş, un adevărat bac peste care se făcea legătura cu lumea de dincolo de sat. Satul este văzut de locuitori ca un centru al esenţelor pozitive rurale româneşti, fiind de-a dreptul încântător să-i vezi cum se îmbrăţişează, cum plâng şi râd bătrâni în toată firea, femei şi copii într-un adevărat spectacol de sentimente. Lăudăroşenia măluţenilor este frumoasă şi plăcută şi au şi de ce, deoarece locuinţele din lut, lemn şi nuiele, acoperite cu draniţe şi paie, s-au transformat în adevărate vile. Sunteţi invitaţi la Măluţ, într-o zi de sărbătoare, în prag de vară, pentru a gusta renumitele cireşe sau, de ce nu, pentru a gusta din mămăliga cu brânză care nu lipseşte din casa gospodinelor. Emoţionante sunt mărturisirile prof. Gavrilă Câmpan despre iarna anului 1944, când trupele germane, în ofensivă spre Rusia, s-au instalat la Măluţ, un ofiţer şi aghiotantul lui fiind în casa acestuia. Interesant este faptul că dincolo de reglările de teritorii dintre ţări, unii dintre aceşti militari aveau suflet, aşa se întâmplă că în moartea dinaintea masacrului au făcut un adăpost, mascându-l cu tulei, salvând astfel caii şi vaca, impresionaţi fiind ce cei nouă copii şi mama lor. Dimineaţa Ajunului de Crăciun a anului 1944 a fost una memorabilă, când prin omătul alb şi curat, a venit tătucul din război şi odată cu el şi pacea.

Unul dintre personajele fabuloase ale Măluţului este doamna Nela, învăţătoare şi în acelaşi timp moaşă comunală, doctor, asistentă şi infirmieră a satului. Împreună cu soţul ei, care a dispărut prematur, a fost o apropiată a poetului Octavian Goga. Dascăli exemplari precum doamna Nela au mai fost, de-a lungul timpului la Măluţ, Nicolaie Câmpeanu, Ioan Săsărman, Cupşa Oliver, Ana Podaru, Gavril Câmpan, Rafila Fulga, Ilie Săsărman, Marcela Turcu, Maria Catalano, Vasile Săsărman. Satul are o grădină în care se întâlnesc toţi locuitorii, precum în Poiana lui Ocan, grădina lui Matei fiind locul de bucurii sufleteşti. Dintre personalităţile Măluţului amintim pe scriitorii Pompei Pop Măluţanu, Ion Mărginean, Mircea Măluţ Seserman, Traian Parva Săsărman, compozitorul Gavril Câmpan, colonelul Maftei Taloş, secretarul de stat Valer Bindea, vicepreşedintele CJ, Mircea Taloş.

Cartea descoperă portrete inedite ale unor oameni care au rămas în legendele locului, precum Simion, cel care a îngropat aurul – averea familiei Bello – pe un loc de la Măluţ, acoperit apoi cu cânepă. Interesant este faptul că aurul a fost dus cu carul de la Beclean, fiind mascat de paie şi gunoi de grajd, iar mai apoi transportat în acelaşi fel la Beclean, după cum relatează Ioan Şandor.

Rafila are un portret deosebit, conturând imaginea unei femei de casă care şi-a început „cartea de muncă” la doar 12 ani, fiind rând pe rând menajeră la mai mulţi oameni bogaţi ai satului. Măluţul este satul în care a fost primit, în anul 1926, cardinalul Iuliu Hossu, iar după Revoluţie Regele Mihai. Măluţul este cuibul care a dat ţării 54 de cadre didactice şi sanitare, 38 ingineri, 21 cadre militare, 10 preoţi, 6 magistraţi, 19 economişti etc.

Dintre obiceiurile de altădată amintim „Roata din deal” sau „Jocurile Purice şi Fântână” povestite cu şarm de Fazacaş Gavrilă, Maialul, nunţile, botezurile şi chiar înmormântările sunt momente la care participă întreaga comunitate. Îmbucurător este faptul că Traian Săsărman a reuşit să stea de vorbă cu cei mai vrednici locuitori ai satului, Fazacaş Grigore – 89 ani, al lui Olariul; Corăbean Maria – 91 ani, Pop Iulica a lui Ceteraşu – 85 ani, Vasile Oprea – 86 ani, făcându-i un portret celei care a trăit 100 de ani, din care 60 cu speranţa că-şi va vedea fiul plecat în război, lelea Dochiţa. Într-un raport descoperit de Traian Săsărman se arată că de la Măluţ 104 bărbaţi au fost mobilizaţi în Pirmul Război Mondial. Nu putea lipsi din reperele monografiei biserica, prezentă cu toţi slujitorii ei, dar şi cu preoţii din acest sat plecaţi pentru a sluji pe Domnul în diverse locuri ale ţării. În documentele vremii inserate în carte descoperim o cerere al lui Mărginea Grigore şi Malinaş Isidor, care îşi declară venitul de 8.000 lei pe zi, începând cu 12 februarie 1946, când şi-au instalat o barcă pe Someş, cu care trec locuitorii peste apă, la Gara Coldău. Din generaţie în generaţie, Măluţul se prezintă prin oameni vrednici, creionaţi cu toţii în acest portret amplu care are rolul de a bucura fiecare suflet.

Cartea se încheie prin instantanee surprinse „La Bărăciuni” într-o zi de luminaţie, fiind o adevărată punte între trecut şi viitor, între viaţa de aici şi viaţa veşnică, între Măluţul de azi şi cel al nemuririi. Volumul croit într-un stil aparte este, cu siguranţă, de acum un reper pentru istoria acestor locuri.

Comentarii

03/07/19 12:10

Ce date se mai găsesc despre măluțenii dispăruți în bătăliile din 1942-1943 de la Cotul Donului ?

03/07/19 12:11

Ce date se ai păstrează despre măluțenii dispăruți în luptele de la Cotul Donului din anii 1942-1943 ?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5