Despre Olimpiu Nuşfelean, poetul, în „Familia”

Numărul 6/ 2014 al revistei orădene “Familia” (una dinntre cele mai bune reviste de cultură din ţară, condusă de Ioan Moldovan) abia a ieşit de sub tipar, chiar dacă evenimenntul (căci fiecare nouă apariţie este un adevărat eveniment de cultură şi literatură!) se produce cu oareşcare întârziere. Este, şi acesta, un număr consistent şi de citit în întregime!
Pentru cititorii cotidianului “Răsunetul”, însă, vom semnala doar textul: “O apropiere tandră de formele lumii”, semnat de Viorel Chirilă, care comentează, pe nu mai puţin de 9 pagini de revistă (format A-5) cartea de poeme a lui Olimpiu Nuşfelean: “Spiritul şi strigătul”, Editura Tipo Moldova, colecţia Opera omnia, 2012. Dar nu vom insista nici asupra comentariului (ar ocupa prea mult spaţiu tipografic), ci vom reproduce doar finalul acestuia.
„Pentru a concluziona, e de reţinut cã reuşitele poeticii lui O. Nuşfelean se înscriu în zona spaţiilor compensative, a tãrâmurilor utopice armonioase, în care trãirile şi tensiunile sunt epurate şi esenţializate cu rafinament. Sunt preferate enunţul concentrat, frecvent eliptic, imaginea cizelatã pânã la strãlucire, directeţea comunicãrii trãirilor dar şi valenţele sugestiei. Poemele relevã o trãire liricã profundã şi complexã, o luciditate camuflatã în volute ideatice rafinat irepresibilã deschidere a realului spre ideal, spre esenţe, o adeziune la poetica neomodernistã a transfigurãrii în metafore şi simboluri. Textele autorului se întregesc din sensuri bine strunite, reflecţii şi stãri coerente, rafinat orchestrate şi abil camuflate în ţesãtura de imagini. Parcurgerea antologiei impune o voce poeticã reprezentativã pentru efortul de regenerare şi înseninare a liricii actuale, ce se distinge printr-un lirism al sublimãrilor, prin efortul de a proiecta mâzga lumii în reverii luminoase, de-a ignora superior şi de-a se ridica deasupra anomiei contingentului. E o poezie ce se vrea frumoasã, amintind de partea luminoasã a lirismului blagian, dar şi a altor exponenţi ai expresionismului autohton sau european. Olimpiu Nuşfelean practicã în textele sale reprezentative un neoexpresionism în varianta extaticã, al vitalitãþii surdinizate, al bucuriei de a contempla plenitudinea lucrurilor şi a lumii.”
Concludent, credem, pentru cititorii noştri.