Despre „Rădăcinile” lui Menuţ, la Adunarea Eparhială

Despre cartea lui Menuţ Maximinian („Rădăcini împrumutate”, prefaţă de Prof. Dr. Vasile V. Filip, Editura Karuna, Bistriţa, 2009) s-a scris/vorbit foarte mult. Şi nu exagerez deloc spunând „foarte mult”. Volumul a fost lansat atât în judeţul nostru, cât şi în afara acestuia (mă refer, în primul rând, la judeţele Harghita şi Covasna), presa judeţeană - în special-, relatând pe larg aceste manifestări. Au fost, de asemenea, publicate, atât în presa noastră cât şi în uenele reviste de cultură din ţară, o seamă de recenzii, care mai de care (pe bune!) mai laudative. Nici posturile locale de radio şi TV (ba, chiar şi TV Cluj, dacă nu mă înşel!) n-au fost străine de această apariţie editorială, care abordează spinoasa problemă a deznaţionalizării şi purificării etnice în judeţele menţionate mai sus. Chestiune arzătoare la ordinea zilei şi de când mă ştiu eu pe lumea asta!

Într-un cuvânt, eu cred că „Rădăcini împrumutate” a fost una dintre cele mai mediatizate cărţi care au apărut în ultimii ani la noi în judeţ.

Am citit şi eu, de ceva vreme, această carte şi mă gândeam să scriu şi eu ceva, nişte impresii, dar am renunţat în cele din urmă pentru simplu motiv că atât de multe lucruri s-au spus/scris despre cartea în discuţie, încât eu n-aş mai fi putut să spun ceva ce nu s-a spus. Ceva consistent, meritoriu, demn de luat în seamă.

Voi oferi, în schimb, cititorilor acestui cotidian o informaţie inedită.

În luna februarie a anului curent, a avut loc, la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Cluj, Adunarea Eparhială, prezidată de Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu. La această Adunare Eparhială au participat şi câţiva (puţini dar buni!) reprzentanţi (preoţi şi mireni) ai judeţului Bistriţa-Năsăud. După prezentarea rapoartelor celor patru sectoare de activitate, au urmat discuţii. În cadrul acestor discuţii dl. Vasile Moldovan (fostul primar al Bistriţei şi membru al Adunării Eparhiale),vorbind despre activitatea culturală şi spirituală a acestui spaţiu binecuvântat de Coşbuc şi Rebreanu, s-a referit şi la cartea lui Menuţ Maximinian. Şi nu doar în treacăt a amintit-o, ci prezentând-o ca unul care a citit-o cu creionul în mână. Ca, în final, s-o recomande, cu toată căldura, celor care n-au citit-o încă. O carte pe care ar trebui s-o citească şi politicienii noştri, sub ochii cărora lucruri grave se întâmplă cu minoritatea românească din zonele cu populaţie majoritar ungurească, în timp ce „actuala clasă politică, ce nu are – din câte se vede – alt scop mai «nobil» decât perpetuarea (şi, evident, prelungirea) privilegiilor individuale conferite de mandat; scop pentru care cea mai bună atitudine e să te prefaci că problema nu există.” (Prof. Dr. Vasile V. Filip, Prefaţă, p. 6).

Ba da, problema există! Ne-o dovedeşte, cu documente incontestabile şi cu stări de fapt de la faţa locului, Menuţ Maximinian. Pe cele aproape 300 de pagini ale cărţii. O carte necesară şi curajoasă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]