DESTINE SUB ARIPA VREMII

Evenimentele cu răsunet mondial au antrenat mase de oameni în migraţii târându-i în iadul conflagraţiei şi le-a deviat viaţa transformând-o în coşmar.
România, o ţară bogată, cu o populaţie mică, aşezată la graniţa dintre două zone cu popoare total diferite ca civilizaţie, cultură şi istorie, a fost adesea terenul unor confruntări între Apus şi Răsărit, silită fiind să adere când la unii, când la alţii.
În veacul al 20-lea s-au confruntat două curente ideologice venite din apus şi răsărit: fascismul şi comunismul, ambele ideologii cu tendinţă de acaparare, de cucerire a lumii şi de creare a unor imperii cu răsunet în istorie. Dar ambele vise s-au dovedit a fi realizări temporare, care cum au venit aşa au trecut, lăsând în urmă mii de victime căci ,, nu istoria sub om, ci omul sub soarta istoriei”- au spus-o de mult cronicarii.
O poveste a unei familii urmărită pe parcursul a trei generaţii, prinsă în clişeul unui roman-document, ne dă scriitoarea Marilena Toxin.
Marilena Toxin, scriitoare epică cunoscută de acum prin apariţia unor romane premiate şi a unor proze – toate scrise într-o manieră realistă şi abordând personaje şi situaţii ieşite din comun, reuşeşte să ne convingă în noua sa apariţie ,,BIOGRAFIE INDISCRETĂ’’ (Ed. ASACHI, Piatra-Neamţ, 2011) că eroii care şi-au sacrificat sau şi-au pus în pericol viaţa în cadrul luptelor duse în cea de a doua conflagraţie mondială în răsărit, apoi pentru eliberarea apusului – până la capitularea totală a hitlerismului, sunt vrednici de stimă şi respect, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.
Eroul principal – Gogu este personajul care demonstrează ideea mai sus menţionată. Decorat cu patru medalii în lupta pentru eliberarea unor ţări din apus, întors acasă devine victima unui conflict ţesut de un superior invidios şi e trimis la Canal pentru şase ani, din care face cinci şi jumătate, în rest fiind absolvit prin intervenţia unui căpitan, căruia îi salvase viaţa pe front.
Lucrarea se vrea un document, bazată pe date concrete şi ne prezintă o serie de copii după scrisori şi alte acte. Ea reuşeşte să devină roman prin talentul scriitoricesc al M.T., care însufleţeşte personajele prin harul ei de portretist, dar şi printr-o naraţiune plină de sensibilitate, în care golurile din acte sunt completate cu ficţiune.
Volumul ,,Biografie indiscretă’’ pare a fi o lucrare de maturitate a Marilenei Toxin. Impresia vine din faptul că autoarea având o copilărie dură, luptându-se bărbăteşte cu viaţa, este capabilă să se transpună în pielea personajelor şi să ne redea sensibil şi real trăiri ale acestora, pe care ni le transmite cu mult har: ,, Gogu a fost chemat în biroul căpitanului. Ca de obicei îi spuse să ia loc. Apoi îl servi cu o ţigară. Chiar dacă nu avea voie să fumeze, Gogu luă ţigara din tabacheră. Aştepta să i se întâmple ceva. Căpitanul îi aprinse ţigara apoi îi spuse:
- Conform decretului apărut vei fi eliberat. Te pregăteşti, predai totul şi mâine dimineaţă cu încă doi tovarăşi vei părăsi închisoarea. Îţi doresc drum bun! Mai multe nu am putut face pentru dumneata!
Gogu trăgea din ţigară deşi nu era fumător, privindu-l pe căpitan. Mâinile îi tremurau imperceptibil, buzele îi erau agitate şi pupilele mărite. (...) Era tulburat peste măsură. Nu auzise bine, ori i se părea? (...)
Salută şi ieşi cu mişcări de marionetă, mecanice. Libertatea îl speria. Cât şi-o dorise! Acum că o avea, nu ştia ce să facă cu ea.’’ (pag.154)
Cartea fiind mult mediatizată, n-am considerat necesar să fac alte comentarii, acestea fiind făcute de critici literari autorizaţi.
Ţin să felicit pe scriitoarea Marilena Toxin pentru talent, spirit realist, ambiţie şi tenacitate şi să-i urez noi succese!