…”Din motive strict personale”

De curând, am urmărit un interviu cu domnul ministru al Învăţământului (şi nu mai ştiu cum), în care domnia sa făcea o afirmaţie cel puţin hilară, în care se căznea să justifice oarecum imposibilitatea şcolarizării propriului copil de 7 ani în sistemul actual românesc de învăţământ; m’nealui şi-a dus odrasla „dincolo” în vederea studiului şi, ulterior, a desăvârşirii, din motive „absolut familiale”.

…Fără justificări concrete, fără explicaţie lucidă, ci doar cu superflue pseudoargumentate emoţional-persuasive!

Deci, stimaţi colaterali din învăţământul românesc, noi suntem, pentru sistemul pe care îl conduce – atâţia câţi am mai rămas, dar, pentru acest sistem progeniturile domniei sale nu sunt corespunzătoare „din motive strict personale…” noi suntem, tot din „motive familiale” buni să ne şcolim copiii pe aici, pe plaiuri mioritice, în zone rural-pastorale total inadecvate şi indecente; … să ne şcolim aici pruncii peste care cad zidurile unor încăperi insalubre sau se îneacă în toalete aferente şi infecte… În schimb, ai domniei sale prunci, nu sunt corespunzători unui sistem educaţional pe care tot domnia sa îl conduce şi îl gestionează într-o ţară în care TOTUL SE DUCE DE RÂPĂ!!!

Ori suntem fraieri, ori suntem mucaliţi (şi atunci este grav), ori suntem autopretinşi intelectuali!

„Din motive strict profesionale”, avem şi noi copii care pleacă „dincolo”, dar nu pentru studii sau pentru educaţie aleasă comparativă cu cea de aici (chipurile, occidentală), ci pentru a munci şi „rotunji” veniturile modice ale familiilor din care provin; fiindcă au aici, acasă, părinţi disperaţi care nu-i mai pot întreţine, fraţi numeroşi cărora familia nu le mai poate asigura şcolarizarea şi, în genere, existenţa cotidiană, abandonaţi de „minunatul” nostru sistem politic şi economic postrevoluţionar.

Fraţi obidiţi ai şcolii româneşti actuale… cum ne autoevaluăm privindu-ne în oglinda propriului nostru spirit pe care cu trudă şi strădanie ni l-am zămislit şi edificat?... Cum, decât nişte jalnice repudieri ale unui sistem care ne decimează cotidian existenţa, care ne striveşte cu călcâiul cizmei, capetele care ne consideră nişte marionete… Da, victime sigure ale unui sistem infect, vetust şi cu multe probabilităţi de sorginte comuniste… Suntem puşi în faţa unei duble şi tragice alegeri socratice: SĂ DEZERTĂM SAU SĂ NE SINUCIDEM?

„Din motive strict personale”, eu mă opresc aici. Dar, gândiţi-vă, d-lor profesori la silnicia existenţei dvs, la promiscuitatea morală şi materială în care supravieţuiţi, la fiii şi fiicele dvs., de a căror prezenţă străinătatea v-a vitregit; de soţii sau soţiile dvs., de care „minunatul”, „generosul” nostru sistem de învăţământ v-a îndepărtat; de înstrăinare dementă şi nejustificată faţă de proprii dvs. elevi; de alienarea dvs., vecină cu pauperismul şi cu nebunia!!!

Din „motive strict personale”, mă voi semna

prof. Ecaterina Raţiu,

Colegiul Economic Năsăud