Din zestrea sitarilor

Profesorii Sandu Moldovan şi Viorel Oprea aduc în faţa cititorilor volumul „Din zăstrea străbunilor”, care adună tradiţii şi obiceiuri de pe Valea Ţibleşului, cu precădere din satul Sita. Un adevărat reper al identităţii noastre, tradiţiile, aflate pe cale de dispariţie, sunt prezentate cu aplecare de către dascălii care nu au părăsit niciodată vatra satului, fiind promotori ale acestora.
Transmise pe cale orală şi nepreluate în totalitate de către generaţiile actuale, o parte dintre tradiţii au plecat cu bătrânii în mormânt, însă este bine ca măcar în ceasul al doisprezecelea să recuperăm ceea ce a mai rămas. Astăzi nu mai vorbim de tămâiatul animalelor în prima zi de plug, căci vitele au fost înlocuite de tractoare, cununa de spice nu se mai face la terminatul secerişului, căci ţăranii nu mai cultivă grâu, obiceiul de nuntă s-a tot regizat şi astfel nu se mai foloseşte colacul de cununie, îmbălţatul miresei, lada de zestre, steagul, a dispărut jocul la şură, descântecele nu au fost lăsate urmaşilor, copiii nu mai colindă în număr mare. Puţinele femei vârstnice din Sita încearcă să prezinte dragostea pentru tradiţii celor mai tineri. Mare parte a ceea ce mai găsim la Sita se află în acest volum, de la Vergel la afumatul pomilor, tămâiatul vitelor, armingele, Sânzienele, cununa de grâu, dar şi colinde străbune, balade, dârlaituri (strigături).
Pentru munca de a aduna aceste comori, cei doi iluştri profesori merită tot respectul nostru.