Discriminarea pozitivă – instrument de deznaţionalizare a românilor

DISCRIMINARE = „Diferenţiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populaţiei unei ţări, pentru o organizaţie, pentru unele ţări faţă de altele. Discriminare etnică = politică de nedreptăţire a unor categorii de cetăţeni pe motivul apartenenţei lor etnice”.

POZITIV = „Care se întemeiază pe fapte bune. Adevărat, valoros, favorabil”.

NEGATIV = „Cu însuşiri rele, dăunătoare; rău, periculos, malefic.

Negativism = atitudine de ignorare intenţionată a elementelor pozitive”.

INFORMAŢIE CLASIFICATĂ: „O caracteristică comună a celor racolaţi de către grulul mondial „Bilderberg”, este aceea că toţi ai câte un defect fizic: sunt şchiopi, chiori sau pitici…”.

BANC: - De unde vii, Nicule?

- De la birt, Gicule.

- Da’ ce-i drăcovenia aia de-o duci de-a mână? Unde o găsişi?

- Stai să vezi. Intru în birt, scot banii şi cer un rom mic. Birtaşul îmi dădu puradelul ăsta…

-?

***

Am urmărit cu mare băgare de seamă modalităţile de admitere a tinerilor din România (n-am zis români) şi m-am îngrozit văzând ceva ce nu credeam să văd vreodată. Etnicii ţigani, având la dispoziţie locuri separate în licee şi facultăţi de stat româneşti, ocupabile fără examene! Apoi, am auzit că treaba asta se cheamă: „discriminare pozitivă”. Ce-o fi aia şi cine-i măgarul autohton căruia i-a fătat neuronul o atari barbarie lingvistică? Dar mai ales, al cui slugoi este el?

Neinspirata alăturare dintre acest substantiv şi acest adjectiv naşte o sintagmă ilogică şi contradictorie: o contradicţie între termeni. Prin sfera şi conţinutul său „discriminare” este esenţialmente ceva negativ; dovedeşte atitudinea negativă a cuiva faţă de cineva. Atunci ce înseamnă: „atitudine negativă-pozitivă”? Nu-i aşa că vă umflă râsul? Dar nu e de râs, ci d eplâns!

- va urma -

Mihai Lucian Valea,

membru al Asociaţiei Pensionarilor Militari – Filiala Bistriţa