Doamna Cornelia Horobeţ pe meridianele lumii cu un simbol naţional: Romanţa

      "Atunci când Dumnezeu dăruieşte – cugeta  monahul  Nicolae Steinhardt - El  dăruieşte boiereşte, nu cu măsură, cu parcimonie”, cum dăruim noi, oamenii. Şi adevărate sunt acestea dacă ne poartă gândul la distinsa doamnă a romanţei româneşti, Cornelia Horobeţ.  Vocea cu care a hărăzit-o Creatorul are o frumuseţe aparte. E un melanj de duioşie, foşnire mătăsoasă a lanurilor de grâu vara, cu o undă melancolică  specifică romanţelor şi un preaplin al sufletului, care o aşează alături de cele mai iubite personalităţi ale acestei specii muzicale.

   Am  ascultat-o de atâtea ori, până în anii din urmă, când  ne-am întâlnit „face to face”  la câteva emisiuni culturale şi nu bănuiam că dincolo de talentul muzical şi farmecul bunătăţii personale se tăinuieşte o doamnă la fel de talentată în cele ale scrisului. Domnia sa vădeşte, într-o carte frumoasă -cea din titlu - nu doar o  sensibilitate aparte, ca şi în cântece de altfel, ci şi  o  vastă şi multiformă cultură. Nu e destul să prezinţi oameni şi locuri, ci să şi gândeşti, trecând prin filtrul cugetării proprii cele văzute, acordându-le semnificaţii.

   Toate cele înşirate mai sus se confirmă cu asupră de măsură într-o carte  masivă:  IMAGINI DIN INIMA MEA, apărută săptămânile trecute la Editura Solon din Bistriţa.  Volumul  face cinste Editurii prin calitatea grafică, fiind ilustrat din belşug cu fotografii color de prin locurile pe unde autoarea a călătorit. Înaintea fiecărui capitol, ce corespunde unei ţări vizitate aflâm câte  un motto percutant cultural şi sapienţal dintr-un gânditor celebru.

     Întregul volum vădeşte un concept superior despre  literatura  memorialistică de călătorie, în care românii au înaintaşi din vechime, ca să amintim pe Nicolae Milescu, cel care a văzut Ţara Chitailor (China), apoi cu Grigore Alexandrescu(Memorial de călătorie) şi  Ion Codru -Drăguşanu (cu superb "Peregrinul transilvan") în secolul al XIX-lea.

   Doamna Cornelia  -"Privighetoare a romanţei"-cum o elogia şi colonelul Ioan Mânzat mai deunăzi- a străbătut ambele emisfere şi toate continentele, exceptând cele două Americi.  Suntem părtaşi mentali cu doamna Cornelia Horobeţ  unui periplu fascinant, începând  cu Africa de Sud, Australia, Ţările Scandinave, Spania, Portugalia, Hispania, Adrica de Nord, Germania, Olanda, Grecia, Cipru etc. , etc.

   Călătorii din lume sunt de două feluri: unii bat lumea cu pasul, călătorind efectiv, cum făceau Goethe sau Geo Bogza, nerăbdători să vină dimineaţa, pentru a porni în călătorie. Cam aşa ceva este -cu probabilitate- şi distinsa autoare din titlu, plină de vitalitatea marilor călători. Aceştia sunt tipul numit  "oameni-ciocârlii".

    Cealaltă categorie imensă, numiţi "bufniţele", se culcă târziu şi se scoală târziu. Nici vorbă să fie amatori de maru drumeţii.  Sunt şi ei mari amatori de călătorie...dar cu gândul (Kant, Jules Verne, O. Wilde şi .... subsemnatul). Pentru aceştia, o carte ca a doamnei Horobeţ este aur curat, fiindcă le  oferă cele mai interesante elemente de vizitat într-o ţară, fără a-şi trudi picioarele şi fără a se cheltui financiar. Citind, ei călătoresc şi se culturalizează ca şi prima categorie.

    Şi Doamne, câtee lucruri minunate afli din notele de călătorie ale distinsei privighetori a romanţei româneşti, doamna Horobeţ:  despre Africa de Sud , magnifica  patrie a trandafirilor, despre comorile de la Luvru, despre mâncarea birmaneză sau tailandeză,  despre cetăţile Africii de Nord, încărcate de istorie, despre splendidele cetăţi şi mănăstiri ale Portugaliel şi Spaniei. Tot ce e mai interesant afli, înregistrat de o minte ageră,  credincioasă, plină de lumină şi afecţiune pentru cititor.

   Călătorim şi noi în Paris, ne plimbăm pe Sena, dar mai întâi şi pretutindeni prin muzee, căci aşa face un om cult. Moulin Rouge i s-a părut banal, neinteresant. Pentru un om rafinat, aşa şi trebuie să fie...

  Ceea ce vede domnia sa este trecut prin filtrul gândirii şi sensibilităţii proprii, cu o bogată şi competentă informaţie adiacentă. ( În sectorul de Egiptologie  o vedem impresionată de  vestimentaţia regală a clanului faraonic şi constată în predominanţa culorilor roşu, albastru şi galben, înrâuriri şocante cu portul nostru naţional.)

  În Portugalia, vizităm şi noi Mănăstirea portugheză unde Vasco da Gama s-a rugat toată noaptea înainte de a porni în cutezătoarea călătorie ce va duce la descoperirea Indiei. Toată noaptea!!  I-auzi!!... Şi noi, care obosim după un ceas în rugăciune!!

  Vizităm cu distinsa doamnă  superbele locaţii de cultură şi credinţă ale Spaniei, Ciprului, Geramaniei, Scandinaviei...  Aflăm oameni, locaţii, surprize multiforme, fără a ne plictisi nicio clipă. Abia aşteptăm, până la ultima pagină să mai cunoaştem ceva.

    Când închizi paginile, te simţi mai bogat, mai bun, mai credincios, mai dornic de a cunoaşte, convins că minunată este lumea lui Dumnezeu pretutindeni.

    Nu-s vorbe destule-n grai  pentru lăuda îndestul o carte aşa fermecătoare, aşa folositoare, aşa transmiţătoare de cultură... aşa înflorind cu adevărat din însăşi inima distinsei autoare, cum se exprimă prin titlul cărţii. Îi adresăm felicitările noastre afectuoase pentru o aşa prezenţă surprinzătoare în literatura  memorialistică.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]