Doamna directoare

Scriitoarea Ioana Stuparu surprinde piaţa editorială prin apariţia piesei de teatru „Miniona”. Drama în trei acte, apărută la Editura Arefeana din Bucureşti, este un mod inedit de abordare a lucrurilor care au căpătat o altă întorsătură după 1989. În fabrica de textile, muncitorii, ca peste tot în societatea noastră, dau jos, la Revoluţie, directorul, nu pentru că nu ar fi bun ci pentru că aşa este moda. Ministrul numeşte o directoare, căreia muncitorii îi vor spune Minionă. Lucrurile se precipită, ajungându-se la o grevă japoneză, la vizita la ministru, la scoaterea forţată din fabrică a directoarei şi mai apoi la revenirea acesteia la poarta fabricii. De altfel, aşa se şi încheie piesa, dând posibilitatea de interpretare din partea spectatorilor prezenţi la teatru.

Personajele nu sunt multe, însă au caractere puternice, zugrăvind perfect atmosfera din fabricile noastre: Nora – şefa biroului, apoi muncitorii Marga, Antonela, Leontin, Lavinia – fostă secretară de UTV, Sanda – coordonator, Mateiaş – specialist, Aurel, secretara, mama Antonelei. În acest spaţiu, al salariaţilor birocraţi, se încheagă sentimente, Antonela căsătorindu-se cu Gabriel. Tot aici se va observa caracterul psihologic al fiecărui personaj, de la blânda Nora, o femeie care ştie coordona un colectiv, la Leontin, un personaj zurlatic, care nu prea face nimic prin fabrică. Piesa surprinde atât prin acţiunea dinamică, cât şi prin capacitatea Ioanei Stuparu de a ghida fiecare personaj în aşa fel încât să nu semene între ele.

Scriitoarea propune o piesă în care fiecare dintre noi se regăseşte în atitudinea unui personaj, astfel încât cu siguranţă dacă ar fi pusă pe scena culturală din oraşul nostru am fi părtaşi la o întâlnire cu România post-revoluţionară.