Doi fraţi din Bistriţa fac cinste ţării în Anglia. Au propria afacere şi au schimbat mentalitatea englezilor despre români

Doi bistriţeni demonstrează că poţi să faci cinste ţării tale dincolo de hotare, chiar şi în Anglia. Stabiliţi de 9 ani la Londra, fraţii Cristina Grancea şi Silviu Pop au reuşit, în urmă cu aproape trei ani, să-şi deschidă propria afacere aici. Oameni cu şcoală, cu studii aprofundate în psihologie, bistriţenii au acum propria firmă de îngrijire de bătrâni, având 50 de angajaţi, printre care nu doar români ci şi englezi. Povestea lor de viaţă şi succesul realizat în afaceri la Londra îl puteţi descoperi din interviul realizat în exclusivitate pentru cotidianul „Răsunetul” cu Cristina Grancea.
Rep.: De ce aţi ales să plecaţi în Anglia?
Cristina Grancea: Din cauza imposibilităţii găsirii unui post de asistent social în România. Eu am făcut liceul la „Liviu Rebreanu”, secţia Chimie- Biologie (1996), şi am terminat Facultatea de Asistenţă Socială la „Babeş Bolyai” în 2000. Am lucrat 3 ani ca asistent social în Beclean la Psihiatrie, dar postul era finanţat de o fundaţie din Germania care nu a acceptat să îmi facă carte de muncă. Deci, am lucrat 3 ani fără carte de muncă în ţară. În 2007, am plecat împreună cu familia, soţul şi fetiţa care avea 1 an şi 9 luni în UK, pentru un trai mai bun. Mai multe cunoştinţe de ale mele, asistente sociale, au plecat în UK înaintea mea şi ştiam că este o cerere mare de asistenţi sociali în UK. Iniţial am lucrat 2 ani ca şi support worker pentru persoane cu dizabilităţi într-un Centru de zi în Londra, apoi am obţinut un post de asistent social la Consiliul Local din Kent, unde am lucrat 3 ani. Munca de asistent social în protecţia copilului în UK este deosebit de grea deoarece este un volum imens de muncă şi totul trebuie făcut la deadline şi conform procedurilor şi a legislaţiei pe protecţia copilului. Munca efectivă implica anchete sociale complexe care trebuie făcute la un standard foarte înalt deoarece pot fi folosite la tribunal în situaţia în care cazul ajunge la curte. Am avut mai multe cazuri pe care le-am dus în curte şi unde a trebuit să depun mărturie în faţa magistraţilor şi a avocaţilor. Unele cazuri au avut ca rezultat scoaterea copiilor din familie unde a trebuit să mergem cu poliţia. Acesta este cel mai greu aspect al muncii de asistent social în protecţia copilului deoarece este heartbreaking să vezi părinţii îndureraţi, neştiind dacă îşi vor mai vedea copilul vreodată. Sistemul de protecţie a copilului din UK este bine pus la punct (comparative cu cel din România) dar, după părerea mea, nu este cel mai eficient, deoarece se axează mai mult pe „pedepsirea părinţilor” decât pe oferirea de suport pentru ca copilul să poată rămâne în familie.
În 2013 am decis că este momentul să fac o schimbare deoarece nu îmi puteam imagina că am să fac această muncă până la pensie. Am văzut-o mai mult ca un job unde am putut să învăţ despre sistemul de protecţie socială în general, proceduri etc. De asemenea, am simţit că munca  aceasta m-a format ca om şi mi-a schimbat foarte mult felul de a gândi, în general.
M-am înscris la un Master în Psihologie la Universitatea din Greenwich, deoarece a fost visul meu să studiez psihologia. Spre sfârşitul Masterului, pe care l-am absolvit cu rezultate bune, mi-am dat seama că nu voiam să fac o carieră în psihologie ci o carieră pe cont propriu.
Împreună cu fratele meu Silviu POP, am discutat despre ideea unei afaceri în îngrijirea bătrânilor la domiciliu şi, discutând, ne-am dat seama că îndeplinim toate condiţiile să primim o licenţă în acest domeniu, deoarece cerinţele sunt ca persoanele care aplică trebuie să aibă atât calificare cât şi experienţă în asistenţa socială sau medicală, cât şi investiţia iniţială. Motivele pentru care am decis să ne axăm pe acest domeniu este faptul că fratele meu şi prietena lui aveau experienţă în domeniul îngrijirii bătrânilor, iar eu, prin studiile şi cercetările mele, ştiam că va fi o cerere din ce în ce mai mare de servicii pentru vârsta a treia din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a creşterii accelerate a cazurilor de dementă în ţările vestice. Am deschis firma Sylviancare în mai 2014. Iniţial, până am obţinut licenţa de funcţionare, am făcut recrutări pentru alte firme de acest gen din zonă, apoi am primit primul contract de la Consiliul Local din Reading, Berkshire în martie 2015. De atunci am crescut într-un ritm constant, ajungând,după mai puţin de doi ani, la 50 de angajaţi şi 100 de clienţi, dar am lucrat într-un ritm nebunesc la început pe foarte puţini bani. Acum avem angajaţi care se ocupă de coordonarea şi de managerierea zilnică a angajaţilor şi a clienţilor. Majoritatea angajaţilor noştri sunt fete românce, dar avem câţiva şi de alte naţionalităţi (bulgari, maghiari, polonezi, nepalezi şi englezi). Avem foarte multe complimente de la clienţi noştri şi de la familiile acestora care preferă natura caldă şi atenţia la detalii a îngrijitoarelor românce şi faptul că sunt mult mai harnice decât englezoaicele care preferă să apeleze la ajutoare sociale decât să muncească.
În 2016, am înregistrat Sylviancare că brand în UK şi am updatat website-ul nostru de prezentare. Suntem probabil singura firmă de îngrijire bătrâni cu patroni români şi cu angajaţi majoritari români din UK. În octombrie 2016, am avut prima inspecţie de la Care Quality Commission (CQC- instituţia guvernamentală care se ocupă cu inspectarea tuturor spitalelor, cabinetelor de medici, stomatologilor şi a firmelor de îngrijire a adulţilor în UK) şi am primit un „good rating”- un feedback foarte pozitiv fără nicio recomandare de îmbunătăţire a serviciilor. Desigur că ne mândrim foarte tare cu acest feedback pentru că ni s-a spus că este foarte greu să obţinem aşa un rezultat la prima inspecţie.
Rep.: - Cine a plecat primul?
C.G.: - Eu am plecat prima, iar fratele meu a venit în 2011. Silviu (Pop) este asistent medical, a studiat la Colegiul Şcolar Sanitar din Bistriţa, a lucrat la Centrul de Recuperare din Beclean ca şi asistent BFT, apoi a fost angajat al Batalionului 812 Şoimii Carpaţilor Bistriţa, iar între 2006-2007 a activat şi în teatrul de operaţii  Irak.
În UK a lucrat în case de bătrâni unde a câştigat experienţă în geriatrie şi a învăţat despre sistemul de asistenţă socială a adulţilor în UK.
În 2016 am obţinut amândoi diploma NVQ Level 5 în Managementul Serviciiilor de Sănătate în UK.
De asemenea, Silviu a activat şi în cadrul unei agenţii de recrutare personal specializat medical, de aici a plecat şi experienţa în recrutare şi colaborare cu diferite companii care ofereau servicii de îngrijire private în UK.  Sistemul de asistenţă socială în UK este în mare parte divizată în protecţia copilului şi asistenţa socială a adulţilor.
Rep.: Ce face efectiv firma dvs, bătrânii sunt îngrijiţi la domiciliu?
C.G.: - Firma noastră oferă servicii de îngrijire a adulţilor (majoritatea vârstnici) la domiciliul acestora. Ideea este ca noi să îi ajutăm să rămână cât mai independenţi posibil şi pentru o perioadă cât mai îndelungată la ei acasă pentru a prevenii nevoia că ei să fie instituţionalizaţi în spitale sau case de bătrâni - care sunt deja suprapopulate. Ce facem noi, efectiv, este să ajutăm bătrânii cu tot ce nu pot ei să facă,cum ar fi spălat, îmbrăcat, medicamente, mâncare, cumpărături şi curăţenie. Îngrijitorii noştri, cărora noi le oferim cursuri de pregătire, maşină de serviciu şi combustibil, vizitează bătrânii zilnic (chiar de mai multe ori pe zi). Munca cu bătrânii nu este uşoară pentru că bătrânii pot fi mofturoşi şi dificili dar majoritatea bătrânilor se ataşează foarte mult de îngrijitoarele noastre pentru că, de cele mai multe ori, ele sunt singurele care îi vizitează şi cu care mai pot schimba o vorbă, singurele care se interesează de viaţa lor şi a căror viaţa uneori depinde de noi. Fără ajutorul nostru, unii bătrâni ar muri de foame sau de sete pentru că din cauza demenţei lor, ei uită să se alimenteze. Unii dintre ei nu au familie sau familia îi vizitează foarte rar. Acest tip de îngrijire devine din ce în ce mai căutat în Anglia pentru că, după cum am mai menţionat, spitalele şi casele de bătrâni de aici sunt deja la capacitate şi s-a arătat că este cea mai rentabilă – „cost efectiv” - formă de îngrijire, pentru că în momentul în care bătrânii sunt internaţi ei îşi pierd rapid abilităţile de a se autoîngriji, de a trăi independent, iar de aici rezultă că ei vor avea nevoie de îngrijire 24 de ore din 24, ceea ce este mult mai costisitor. Desigur, inevitabil, majoritatea bătrânilor ajung să aibă nevoie de îngrijire permanentă, dar această nevoie poate fi întârziată cu luni sau ani. În momentul când ajung să aibă nevoie de suport în permanent, noi putem să le oferim ca alternativă o persoană care să locuiască cu ei, în casa lor, în permanenţă („live în care”).
Firma noastră ajută foarte mult noii angajaţi să se pună pe picioare (durează cam 3 luni până  când devin autonomi), pentru că majoritatea vin aici doar cu ceva bani să se întreţină până la primul salariu, bani pe care mulţi i-au luat împrumut de la rude sau prieteni din ţară. Multora le-am dat bani împrumut, le-am aranjat cazare şi le-am plătit şi chiria pentru început pe lângă faptul că i-am pus în regulă cu actele. Unii au apreciat ce am făcut pentru ei, dar au fost şi persoane care şi-au bătut joc.
Rep.: - Cum este privită bătrâneţea în Anglia faţă de România, mă refer la sistem?
C.G.: - În România sistemul de îngrijire al bătrânilor este, în opinia mea, într-o formă incipientă, din cauza lipsei de fonduri, iar majoritatea bătrânilor sunt îngrijiţi în familie. În UK, aparţinătorii au de obicei viaţa lor, familia lor, cariera şi trăiesc separat de părinţi. Fiecărei persoane vârstnice care are nevoie de îngrijire, i se face o anchetă socială în care sunt luate în considerare şi economiile personale şi dacă, de expemplu, persoana deţine economii de peste £23.000 atunci îşi plăteşte singur îngrijirea, dar dacă au mai puţin, consiliul local plăteşte pentru ei. Deci, noi suntem plătiţi pentru serviciile noastre fie de consiliul local, fie de clienţii mai înstăriţi, direct.
Rep.: - După ieşirea Angliei din UE veţi fi afectaţi în vreun fel?
C.G.: - Posibilitatea că UK va ieşi din Uninunea Europeană ne îngrijorează destul de tare pentru că noi recrutam în principal din România şi dacă UK va impune restricţii de muncă, vize etc., atunci ne va fi din ce în ce mai greu să găsim personal. Nu numai noi ca firma vom fi afectaţi, ci întreg sistemul de asistenţă socială şi medicală din UK, care se bazează în mare parte pe lucrători din Europa de Est (medici, asistente medicale, asistenţi sociali şi îngrijitori).
Un alt aspect care ne afectează în recrutarea personalului este faptul că mulţi români sunt foarte sceptici când vine vorba de muncă în străinătate pentru că foarte mulţi români au fost înşelaţi cu promisiuni de joburi bine plătite, au plătit comisioane şi când au ajuns aici şi-au dat seamăn că au luat ţeapă.
Pe de altă parte este posibil ca introducerea de restricţii să facă oamenii să ia muncă mai în serios, să aprecieze obţinerea unui contract de muncă şi să prevină lucrătorii imigranţi să îşi schimbe locul de muncă de pe o zi pe alta, deoarece aceştia sunt la început foarte instabili şi nedecişi.
Rep.: - Cât de des veniţi la Bistriţa, pe cine aveţi aici?
C.G.: - Eu vin cam o dată pe an să-mi vizitez părinţii. Mai avem unchi, mătuşi, verişori, o bunică şi câţiva prieteni, iar Silviu vine cam de 3-4 ori pe an, el este mai ataşat de România.
Rep.: - De ce vă este cel mai dor de acasă?
C.G.: - Peisaje, mâncare şi vremea bună.
Rep.: - Cum se vede de acolo ţara, cum o văd engelzii?
C. G.: - Mulţi englezi nu ştiu mai nimic despre România, dar sunt curioşi să afle mai multe despre cultură, relief şi mâncare. Mulţi au idei preconcepute despre sărăcie, necivilizaţie şi orfani (încă ne mai bântuie urmele reportajelor de după revoluţie) şi aceste idei au fost exploatate la maxim de unele televiziuni şi ziare locale pentru a manipula masele împotriva emigranţilor.
Rep.: - Aveţi gânduri să vă reîntoarceţi acasă?
C.G.: - Doar în vizită. Dar de fiecare dată când vin în vizită îmi amintesc gustul amar ce l-am avut şi care m-a determinat să plec…corupţia, lăcomia şi lipsa de oportunităţi pentru tineri. Îmi place foarte mult să vin în vizită în România, nu m-aş sătura niciodată, dar singurul lucru cu care evit să vin în contact este politica, de aceea nu urmăresc ştirile din România.
Rep.: - Un mesaj pentru bistriţeni...
C.G.: - Eu consider că este o ipocrizie să generalizăm că lucrurile merg rău în ţară din cauza politicienilor corupţi deoarece ei sunt aleşi tot de noi. Deci, dacă vrem ca politicienii să nu mai fie corupţi, atunci trebuie să ne uităm la noi înşine şi să încercăm să ne schimbăm pe noi mai întâi decât să îi arătăm pe alţii cu degetul. Până când corupţia nu este eradicată din mintea românilor lucrurile nu se vor schimba radical. Englezii pe care am reuşit să îi aduc la Bistriţa în vizită au fost impresionaţi de frumuseţea locurilor şi de ospitalitatea bistriţenilor şi au spus că se vor întoarce să exploreze şi alte zone. Cred că România va deveni o destinaţie turistică tot mai populară pentru străinii care vor să vadă şi altceva decât complexele turistice din Spania, Italia şi Turcia pe care le-au tot văzut. Mulţi văd Transilvania că pe o destinaţie turistică exotică ce ar trebui exploatată.