Doi profesori năsăudeni în amintirile lui Florin Piersic

Să scrii ori să vorbeşti despre un actor care a cucerit inimile unui ocean de spectatori şi telespectatori înseamnă a-ţi asuma o mare răspundere civică şi morală. Pe Florin Piersic l-am întâlnit la Cluj-Napoca, cu prilejul aniversării prietenului său de suflet, Eugen Albu, marele epigramist din oraşul de pe Someş, când, invitat fiind, am avut ocazia să vorbesc cu Domnia Sa despre un năsăudean, originar din Parva, Vasile Scurtu, profesorul care i-a îndrumat paşii spre actorie, pe vremea când era elev al Liceului de băieţi nr. 3 ( fostul Seminar Pedagogic din Cluj). A fost de ajuns să-i pomenesc doar numele, căci amintirile lui s-au rostogolit ca o avalanşă peste puţinul timp pe care îl aveam la dispoziţie. ,, Da, îmi amintesc cu drag de profesorul meu de limba şi literatura română, Vasile Scurtu. Un om minunat. Am aflat că era dintr-o comună de munte din judeţul Bistriţa-Năsăud. El mi-a insuflat dragostea pentru literatură şi mă punea la serbările şcolare să recit poezii din Coşbuc. Ştiu că, odată am recitat poezia ,,Nebuna’’ şi am fost aplaudat la scenă deschisă pentru interpretarea artistică. El i-a influenţat şi pe părinţii mei să merg la actorie, deşi voiau să mă facă medic veterinar, aşa cum era tata. La admitere în facultate, proba de dicţie şi interpretare a fost tot din acelaşi text, ,, Nebuna’’, fiindu-mi de bun augur în viaţa de om al teatrului şi cinematografiei. Lui Vasile Scurtu îi datorez o mare recunoştinţă pentru felul în care s-a ataşat de mine şi de familia mea’’.
După ce i-am satisfăcut curiozitatea cine sunt şi că am fost dascăl în satul în care s-a născut fostul lui profesor, m-am retras din mijlocul mulţimii, pentru a da posibilitatea şi altora să schimbe cu el vreo impresie, ori să-i facă un compliment.L-am auzit apoi, în repetate rânduri, la emisiunile de televiziune, vorbind despre oamenii dragi sufletului său, între care, un loc aparte îl ocupa profesorul dr. în filologie, Vasile Scurtu.
În lucrarea,, Şcolile Năsăudului’’, Gheorghe Pleş pune în lumină o mărturisire hazlie legată de un alt năsăudean, profesor de matematică la liceul unde Florin Piersic învăţa carte şi anume, Ion Mărgineanu : ,,Eu eram unul dintre cei mai proşti elevi la matematică, tufă de Veneţia...Era un profesor de matematici pe care îl chema Mărgineanu, Ioan Mărgineanu. A fost cel mai iubit profesor de noi, elevii liceului de băieţi nr.3 din Cluj. Acest profesor avea umor. Şi el avea acest cuvânt :,,ciocoflenderu’’... El, când lua catalogul, se uita şi spunea : Să poftească la tablă( la ceilalţi le spunea numele )...Ciocoflenderu Piersic Florin ! Adică, eu eram cel mai slab şi de-aia, la examenul meu de matematică, o spus : Ciocoflenderu ăsta, adică de mine, n-o să facă matematici toată viaţa lui, o să fie artist, că recită în clasă. Şi aşa am rămas pentru toţi colegii mei : un ciocoflenderu, unu care nu ştie matematică. Şi de atunci folosesc cuvântul pentru că mi-o rămas în cap şi mi-o fost drag’’. Şi într-adevăr a ajuns actor, un mare actor iubit şi apreciat de toată lumea.
Amintirile lui Florin Piersic au un farmec aparte, impresionează prin arta povestirii, prin frumuseţea gândului frumos şi curat, care poate fi receptat pe toate lungimile de undă.