Doliu la Năsăud. Ştefănel se joacă cu îngerii

Cu greu găsesc puterea de a scrie aceste rânduri. Azi 31 iulie 2018, Prislopul a fost în doliu. Micuţul Ştefan, în vârstă de 4 anişori, fiul lui Horaţiu şi al Cristinei, comoara bunicilor Ioan şi Silvia, a fost sâmbătă după-amiază, 29 iulie, în vizită la o familie de prieteni din Dealul Târgului Bistriţa. S-a jucat cu alţi copii într-un bazin. Toţi cu colaci de salvare sub supravegherea părinţilor. După un timp, copiii au ieşit din bazin, dând jos colacii de salvare. Micuţul Ştefănel, într-o fracţiune de secundă a coborât două trepte cu dorinţa de a ridica o jucărie ce plutea pe apă. S-a întins cu mânuţele spre ea şi a căzut fulgerător în apă, pierzând lupta cu viaţa. A fost transportat de urgenţă la spitalul din Bistriţa, însă cu toată strădania medicilor, inima micuţului Ştefănel a încetat să mai bată duminică dimineaţa în sunetul clopotelor ce chemau creştinii la Sfânta Liturghie.
A plecat Ştefănel într-o nouă locaţie, pe Comoara din Prislop, la Domnul Sfânt, spre a veghea de acolo de sus pe cei dragi ai săi: părinţi, bunici, surioara de numai o lună, ce i-a fost atât de dragă, unchi, verişori, prieteni de joacă, cu rugămintea de a se ruga Bunului Dumnezeu, deoarece plânsul, lacrimile nu-şi mai au rostul în aceste momente.
Taina aceasta, cum spunea părintele Constantin Nicula, a trecerii, ne dovedeşte o dată în plus că deja Ştefănel este un mediator între Noi şi Hristos. Este un mijlocitor pentru că noi i-am spus aici, în această zi de sfârşit de iulie “Pruncule, roagă-te pentru noi, păcătoşii!” Că nu pe el avem a-l plânge, ci pe noi. Că el, Ştefănel n-a gustat din dulceaţa vieţii, dar iată că gustă din dulceaţa Raiului şi a Cerului.
Nici o clipă Ştefănel nu va dispare din inimile celor dragi. Veşnic îl vor avea în faţă pe copilul cuminte, isteţ cu o bună memorie şi o gândire logică, care ştia să aşeze la precizie obiectele după mărime, culoare şi formă, cunoştea cifrele şi literele, butona cu rapiditate atât telefonul, cât şi calculatorul.
Să nu uităm că primul dintre noi care şi-a pierdut fiul este Dumnezeu Tatăl. De dragul copiilor noştri, ca ei să nu se piardă niciodată. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe fiul său, unul născut l-a dat, ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, să aibă viaţă veşnică.
Ştefănel, Dumnezeu a grăbit plecarea ta de pe acest pământ, doar pentru că El are întotdeauna nevoie de oameni buni, de oameni cuminţi, care să se poată juca frumos cu îngerii!
Să te joci frumos în Rai!
Te-am aduce înapoi, dar nu se mai poate
Între noi e moartea ce ne desparte.
Te-am chema înapoi, dar timpul nu se întoarce
Ne rugăm pentru tine, odihneşte-te în pace!

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]