„Dor de dor” i-a adus Marele Premiu Vioricăi Cătuneanu

Poeziile Vioricăi Cătuneanu, izvorâte din Universul mirific al Poienii Cătunenilor (Ilva Mare) din Munţii Rodnei, îngemănaţi cu cei ai Suhardului au luat-o „la vale” spre Dunăre şi Mare, prin Bărăganul altădată mănos, făcând o haltă la Dor Mărunt spre a concura cu alte şi alte perle adunate din cele patru zări sau chiar din aceeaşi Ţară a Năsăudului din care „au rodit” şi Raveca Vlaşin sau Rodica Fercana.
Acolo, la Dor Mărunt, lângă Lehliu Gară, revista scriitorului şi poetului Marin Toma „Dor de dor” a organizat, anul trecut, concursul naţional de poezie, ediţia a II-a, 2014, unde, după faza finală, poeziile Vioricăi Cătuneanu au fost apreciate, aducându-i autoarei Marele Premiu, adică un premiu aflat deasupra tuturor, lirica ei fiind unanim apreciată şi aşezată la altitudinea la care a fost creată.
Pe Viorica am cunoscut-o la adunările Despărţământului năsăudean Astra, când ne recita sau ne cânta la fluier ori la muzicuţă, surprinzându-ne plăcut cu felul ei de a fi, de a se exprima, împărtăşindu-ne şi nouă bucuria ei de viaţă emanată din masca simplităţii, a purităţii locurilor de unde coboară.
A participat la festivitatea de premiere a Concursului Naţional de poezie, poezie pentru copii, proză, critică literară, eseu, reportaje, epigramă, pictură şi fotografie artistică „Dropia de aur” organizat de revista literară „Dor de dor” a scriitorului Marin Toma din Dor Mărunt, judeţul Călăraş – concurs dedicat poeziei satului „pentrru a păstra măcar în creaţii – proză, poezie, pictură – o parte din bogăţia spiritului rural”, cum spunea Raveca Vlaşin în materialul care deschide numărul 97 al revistei sus amintite ( ale cărei pagini găzduiesc şi creaţiile Ravecăi sau ale Rodicăi Fercana), fiind un adevărat mesager al Ţării Năsăudului, a spiritualităţii locului.
Parte din lirica celor trei poete năsăudene am găsit-o şi în numărul 100 „Dor de dor”: Raveca Vlaşin (A suta înflorire, Urare de sărbători), Rodica Fercana (O mare de maci,Un dans cu toamna) şi Viorica Cătuneanu (Tăietorul de lemne, Fântâna iubirii, Cu braţe de ramuri) ceea ce demonstrează că „făuritoarele de artă sunt apreciate atât la munte, cât şi la şes. Le felicităm, dorindu-le, în acelaşi timp, un curs lin şi lung al firului creaţiilor lor care şi-au dovedit deja valoarea.