Douăzeci de speologi exploratori au asaltat Peştera Izvorul Tăuşoarelor

MANAGER, Alexandru Gavrilaș

Timp de trei zile, 7-9 octombrie, Peștera Izvorul Tăușoarelor și aria protejată supraterană au găzduit prima ediție a taberei de explorare speologică, intitulată' Asaltul Tăușoarelor'. Acțiunea demarată prin colaborarea dintre Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, prin custodele Crin-Triandafil Theodorescu și speologul orădean Benjamin Elek, în calitate de organizator tehnic, a reunit un grup de 20 de speologi exploratori din București, Cluj-Napoca și Oradea, selectați pentru performanțele speologice explorative și pentru înalta lor pregătire tehnică.

Scopul acțiunii se subsumează măsurilor de implementare a Planului de management al sitului de importanță comunitară RO SCI 0193 Peștera Tăușoare și al ariei naturale protejate de interes național Peștera Tăușoare, cod 2.206, plan care prevede continuarea explorării cavernamentului până la totala sa epuizare, ca și reactualizarea hărților privind habitatul de hibernare al chiroperelor.

Peștera Izvorul Tăușoarelor are un suprafață totală a galeriilor de aproape 30.000 de metri pătrați și prezintă numeroase hornuri (galerii verticale superioare), dintre care unele au rămas necucerite de generațiile anterioare de speologi. Pentru că liliecii pe care peștera îi găzduiește preferă galeriile închise, tip 'fund de sac', care mențin aerul cald, este foarte posibil ca multe colonii de hibernare să se afle tocmai în acest tip de galerie suspendată. Obiectivul custodelui este că până la încheierea perioadei de implementare a planului de management să fie epuizate toate galeriile verticale încă neexplorate, al căror număr trece de 30, dintre care unele prezintă mari dificultăți pentru cățărători: cursuri de apă, pericol de prăbușire a blocurilor calcaroase, înălțimi foarte mari (peste 20 de metri), morfologie complexă (surplombe, fisuri tectonice friabile, pereți formați din colmatări și aglomerări neuniforme de roci și sedimente, etc.)

Cei 20 de speologi, constituiți în patru echipe de cățărare, au folosit tehnici speologice alpine de vârf (rotoporcutoare, corzi statice, tehnică alpină de escaladă individuală și colectivă) în lupta cu verticalele peșterii. Conform strategiei convenite în ședința tehnică de către custode și responsabilul tehnic al acțiunii, au fost atacate hornurile din partea superioară a cavernamentului (Galeria de Înaintare, Galeria Kilometru și Sala Muntelui).

S-a reușit escaladarea unui număr de opt hornuri, ceea ce reprezintă 25% din numărul total de hornuri rămase neexplorate. Au fost cățărați peste 150 de metri de verticală, folosindu-se gujoane de 10 mm, plăcuțe, verigi rapide de 7 mm și carabiniere fără siguranță.  Retragerea echipelor de escaladă s-a făcut prin dezechiparea traseelor alpine, iar în galeriile considerate importante pentru continuarea măsurilor de management ale custodelui au fost menținute echipări minime de escaladă, în vederea continuării în maximă siguranță a accesului speologilor. Toate echipele s-au întors la bază în intervalul de 10 ore preconizat de organizator, fără nici un fel de incidente.

Rezultatele obținute trebuie privite prin prisma faptului că hornurile atacate în această etapă explorativă se află în partea superioară, cu slabe posibilități de continuare a dezvoltării cavernamentului. Totuși, a fost descoperită o sală nouă, de incaziune, aflată la o intersecție de fisuri tectonice, de dimensiuni medii (15x 5 metri și înaltă de 20 metri), care a fost denumită Sala Jderului, datorită prezenței urmelor acestui animal troglofil, sală aflată sub Sala Muntelui. În același timp, o speoloagă a reușit să forțeze la limită trecerea printr-o strâmtoare, adăugând 215 metri de galerie la harta peșterii. Noua galerie a primit numele de Galeria Polaris, după numele clubului speologic de la care provine speoloaga respectivă. Alte 70 de metri de galerii au fost adăugate în diverse hornuri escaladate.

Din punct de vedere tehnic au fost întâmpinate dificultăți, mai ales în partea terminală a Sălii Muntelui, unde rocile s-au dovedit extrem de friabile și au ridicat probleme de siguranță a escaladei, depășite însă datorită profesionalismului echipelor de cățărare.

Începând cu jumătatea lunii octombrie, chiropterele încep să formeze colonii în vederea hibernării, iar peștera nu mai poate fi vizitată decât de către custode, în vederea desfășurării activităților de menagement al sitului protejat.

Amintim că situl de importanță comunitară RO SCI 0193 Peștera Tăușoare este parte integrantă a rețelei de arii protejate Natura 2000, și este habitatul de hibernare a aproximativ 10.000 de lilieci, fiind a treia peșteră din România ca număr de exemplare adăpostite pe timpul iernii. De asemenea peștera este' casa' în care trăiesc mai multe viețuitoare troglobionte, dintre care unele endemice (nu se regăsesc în altă parte a lumii, ci strict în acest sit). Pe mediu abiotic, peștera adăpostește minerale rare (mirabilitul, oulofolitele laminate), formațiuni geologice unice pe plan mondial (nodulii carbonatici sinergetici, cunoscuți ca 'bilele de Tăușoare') sau rare (helictite, speleoteme de argilă).

Peștera și situl suprateran protejat se află în custodia Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, care implementează două acte normative, regulamentul și planul de management al celor două arii protejate suprapuse, acte aprobate prin Ordinul nr.754 din 19.04.2016 al ministrului mediului, apelor și pădurilor.

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud mulțumește speologilor care au participat la această dificilă acțiune explorativă, epuizantă și solicitantă. Dorim să reedităm această tabără de explorare, până la eliminarea tuturor necunoscutelor din înălțimile peșterii.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]