Dr. Dorel Cosma: Vrem să includem cultura românească în sfera culturii mondiale

Dum, 12/18/2016 - 15:46

View the full image

Rep.: - De curând s-a tras cortina peste ediţia a XII-a a Festivalului Internaţional de Literatură şi Teatru „Liviu Rebreanu”. Cum a pornit acest proiect în urmă cu 12 ani? De unde a venit ideea de a asocia literatura cu teatrul?

Dr. Dorel Cosma: - Bistriţa n-a avut formaţie de teatru profesionistă şi ideea acestui festival a venit tocmai pentru a atrage lumea spre mişcarea teatrelor profesioniste şi de a oferi publicului posibilitatea de a vedea trupe din zone diferite ale ţării şi un repertoriu variat, motiv pentru care n-am invitat un gen de teatru istoric sau contemporan, lăsând la latitudinea fiecărei formaţii să aducă în faţa publicului ce doresc ei.

Având în vedere că în instituţie funcţionează Societatea Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, am considerat că teatrul şi literatura reprezintă o conexiune şi ne-am dorit încă de la început, dacă e posibil, să realizăm seară de seară întâlniri cu scriitori, actori, regizori. Aceasta a fost motivaţia pentru care am crezut că e bine ca festivalul să devină un festival de teatru şi literatură, cu orientare nu doar la nivel naţional, ci şi internaţional, oferind astfel posibilitatea unui schimb de idei deosebit de util şi pentru actori, şi pentru regizori şi scenografi, dar şi pentru scriitori şi poeţi care în acest fel au realizat simpozioane şi dezbateri deosebit de interesante.

Rep.: - Vă mai amintiţi cum a fost la ediţia I? Ştiu că emoţiile au fost mari, a fost momentul în care s-a dorit, la Casa de Cultură, (devenită între timp Palatul Culturii), revigorarea acţiunilor culturale.

D.C.: - Am avut bucuria să întâlnim un public interesat. Sigur, prezenţa nu a fost la fel de numeroasă, dar am perseverat în idee, chiar dacă la primul gong am avut doar 50-60 de spectatori. Am pornit acest proiectul împreună cu Cornel Udrea, un prieten apropiat al bistriţenilor, care m-a încurajat şi m-a susţinut în acest demers. Pe lângă prezenţele teatrale am dorit să realizăm şi expoziţii de afişe, expoziţii de realizări scenografice, tocmai pentru a capta publicul la fenomenul teatral.

Nu a fost deloc uşor, pentru că lumea în Bistriţa era obişnuită să vină la un spectacol de teatru doar dacă juca Florin Piersic ori Draga Olteanu sau vreun alt mare nume, în rest teatrul nu era foarte bine perceput în municipiul nostru, deşi se vorbea despre dorinţa de a avea un teatru în Bistriţa. Dar, din păcate, cei care spuneau „Vrem teatru la Bistriţa” nu veneau la teatru. Dar teatru fără public nu se poate realiza. Actorul, artistul, este dornic şi aşteaptă aplauzele după o muncă care uneori durează un an de zile, iar spectacolul doar o oră, o oră şi 30 de minute, iar după atâta efort singura răsplată a actorului sunt aplauzele. Noi asta am încercat, să facem publicul să înţeleagă că această muncă nu se desfăşoară într-un ritm aiurit ci este o muncă planificată, este efortul extraordinar al acestui nucleu – regizor, actor, scenograf. Eu cred că am reuşit acest lucru, pentru că an de an, am avut bucuria să vedem foarte mulţi tineri în sală, chiar dacă la început am mers, pentru început, pe abonamente cu caracter gratuit, prin înţelegerea largă pe care am găsit-o la primarul municipiului, Ovidiu Teodor Creţu. În acest fel am avut posibilitatea de a-i stimula pe tinerii care au înclinaţii literare. Lor li s-au atribuit aceste abonamente, unele cu caracter gratuit, altele la o sumă foarte modică, astfel că, încet-încet, s-a format un public de teatru, dincolo de intenţiile unora care veneau la Casa de Cultură să se adăpostească de ploaie şi care erau obişnuiţi, ca la stadion, să mănânce seminţe. Încet-încet, publicul pentru teatru s-a format. Avem acum bucuria să vedem că publicul vine la teatru cu plăcere, aşteaptă gongul, înţeleg subtilităţile replicilor, se aplaudă, lucru care i-a surprins pe foarte mulţi actori celebri care au venit la Bistriţa şi care au rămas încântaţi de publicul nostru şi de sala pe care am oferit-o.

Rep.: - Am observat că la ediţia a XII-a festivalul s-a jucat cu casa închisă. Deja cu câteva zile înainte de festival biletele au fost epuizate, ceea ce înseamnă că la Palatul Culturii acest festival a devenit un brand al instituţiei, este una dintre manifestările mari ale anului – literatură şi teatru împreună – şi cred că este singurul festival de acest gen din ţară.

D.C.: - Sunt multe manifestări de gen, dar cred că această combinaţie ne aparţine şi mă bucur că prinde din ce în ce mai mult contur, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Faptul că avem prezenţe importante din ţări precum Franţa, Italia, Grecia, Israel, Spania, toate acestea vorbesc de sfera întinsă a manifestărilor noastre care este deja cunoscută şi dincolo de graniţele României. Încercăm de fiecare dată să aducem ceva nou, să venim cu elemente importante, să venim cu nume deosebite atât din literatură, cât şi din teatru. Anul acesta l-am avut alături de noi pe academicianul Andrei Marga, pe scriitorul Aurel Rău şi multe alte nume importante din literatura română şi din literatura internaţională. De asemenea, alături de nou a fost un important poet din Israel, care chiar înainte de a veni a primit un important premiu naţional, dar am avut reprezentanţi din Austria, din Franţa – pe preşedintele poeziei francofone -, toate acestea ne bucură şi, acum, la finalul festivalului avem satisfacţia de a citi ecourile şi dincolo de graniţele României, în presa internaţională.

Rep.: - Aţi avut şi inspiraţia de a aşeza acest festival sub patronajul spiritual al lui Liviu Rebreanu. Puţin dintre cititorii noştri ştiu că Liviu Rebreanu a fost şi director de teatru, a scris teatru.

D.C.: - Această manifestare, care are loc la sfârşit de noiembrie în fiecare an, când s-a născut Rebreanu, nu putea avea un generic mai bun decât numele marelui romancier. Este adevărat că mulţi s-au întrebat de ce un festival de teatru şi literatură poartă numele lui Rebreanu, având în vedere că Rebreanu este considerat cel mai mare romancier realist al României şi un important scriitor al literaturii universale. Rebreanu a fost director al Teatrului Naţional, are piese de teatru care, deşi nu sunt de amploarea pieselor lui Caragiale, sunt piese importante, precum „Plicul”, „Cadrilul”, piese care se pot juca şi la noi.

Rep.: - Făcând un bilanţ al celor 12 ediţii putem spune că la Bistriţa au fost nume importante ale literaturii, dar mai mult, au fost teatre din toată ţara, iar bistriţenii au avut ocazia să vadă cum se joacă pe marile scene din ţară, dar avut bucuria să cunoască scriitori, care prin poezie lor, prin eseurile lor, au dus mesajul frumuseţii festivalului de la Bistriţa. Cum vedeţi impactul acestui festival în străinătate? Pe mine m-a surprins faptul că de fiecare dată când invitaţii au ajuns acasă au trimis scrisori de mulţumire, ceea ce dovedeşte că la Bistriţa au fost primiţi aşa cum se cuvine şi au văzut că aici, într-adevăr, se întâmplă evenimente frumoase.

D.C.: - Eu cred că această legătură pe care o avem cu exteriorul, şi nu doar din domeniul literar, face parte din politica Palatului Culturii. Ne dorim o permanentă colaborare cu actori, scriitori, ansambluri profesioniste, dar şi cu dansuri moderne. Vrem să includem arta, cultura românească în sfera culturii mondiale. Am urmărit, din curiozitate, multe evenimente culturale care se desfăşoară în România. Sunt puţine instituţii culturale care au acest obiectiv. Noi vrem ca şi poezie, şi folclorul, şi arta plastică şi fotografică, şi arta dansului modern, arta corală să fie incluse în această cultură europeană, dar şi la nivel mondial. Faptul că o serie de scriitori sau jurnalişti care ne-au vizitat s-au întors acasă şi au vorbit la modul frumos despre Bistriţa în primul rând, este un câştig pentru oraşul nostru, este un mod de a face cunoscut Bistriţa la nivel internaţional, de a aprecia această concepţie europeană pe care Bistriţa o promovează, prin intermediul Primăriei şi direct a primarului Ovidiu Creţu. Dacă conducerea municipiului are acest obiectiv, eu cred că este firesc ca instituţiile subordonate Primăriei municipiului să preai această latură şi să o coordoneze fiecare în domeniul lui mai departe. Noi asta facem în sistemul nostru. Vream ca pe latura culturală Bistriţa să demonstreze că este un oraş european, aşa cum îşi doreşte primarul nostru şi cum credem că s-au atins aceste obiective într-un fel sau altul. Bucuria noastră s-a concretizat în primul rând prin delegaţia deosebită pe care am avut-o din Turcia, unde unul dintre scriitorii importanţi din Istambul, Mesut Senol, a venit cu o echipă din Turcia, a fost foarte încântat de ceea ce a văzut – cărţi traduse în limba turcă pe care le-am prezentat penzru prima dată publicului spectator şi tuturor celor care ne-au vizitat. A rămas foarte impresionat de ceea ce a văzut în spectacolele de teatru, chiar dacă a fost mai dificil de tradus, a fost impresionat de modul de a transmite ideea prin gesticulaţie, prin prezenţa scenică, prin lumini, prin efecte speciale pe care teatrele le-au folosit, iar la final, am avut propunerea, chiar din partea domniei sale, de a veni anul viitor cu o formaţie din Istanbul profesionistă, care să se integreze în acest festival şi să aducă cu ei mesajul actorilor profesionişti din Turcia, lucru pe care noi l-am mai experimentat şi cu trupă din Belgrad în urmă cu câţiva ani, dar şi cu o trupă din Ungaria, şi pe care-l vom face şi în continuare, considerând că teatrul, chiar dacă este jucat în altă limbă, poate trece de aceste bariere spre public atunci când ai un public avizat. Şi credem că în acest moment, Bistriţa are un public avizat. Am convigerea că pe viitor vom avea prezenţe şi din Germania, Austria, Israel unde, la fel, colegii noştri din Haifa ne-au spus că vor veni anul viitor cu o trupă de teatru pentru a concretiza această mişcare deosebită pe care o desfăşurăm la Bistriţa.

Rep.: - Iată, după 12 ani, ideea dumneavoastră prinde contur: teatrul profesionist din Bistriţa a avut prima reprezentaţie. Acum a fost primit de bistriţeni? Care a fost părerea scriitorului care a făcut scenariul?

D.C.: - Ne-am bucurat de prezenţa autorului Milan Richter din Slovacia, care a venit la Bistriţa să-şi vadă, pentru prima dată, personajele evoluând pe scenă. Noi am ţinut să fie o premieră absolută din toate punctele de vedere. S-ajucat un scurt fragment din „Scurta şi nefericita viaţă a lui Marilyn Monroe” a scriitorului din Slovacia. Piesa a fost tradusă în limba română de către Maria Muguraş Petrescu, traducătoarea a fost prezentă. S-a lansat şi cartea tradusă şi editată la Deva, a fost prezent editorul – Maria Pândaru Bârgău şi, sigur, autorul, care a fost deosebit de încântat să-şi vadă cele două personaje principale – Johnn Kenedy şi Marilyn Monroe – evoluând pentru prima dată în lume pe scena teatrului nou înfiinţat – Teatru de Proiecte Bistriţa , prin interpretarea actorilor – Daniel Rădulescu, bistriţean prin naştere, un actor important al Teatrului din Târgu Mureş, şi Cosmina Lircă, care au dat viaţă celor două personaje. N-a fost uşor, o astfel de premieră nu este uşor de realizat, dar am ţinut la acest eveniment care, poate a fost puţin mascat de varietatea activităţilor pe care le-am desfăşurat în această perioadă. Dacă aveam un eveniment separat cu apariţia Teatrului de Proiecte poate ar fi fost cu totul altul reaţia publicului şi aprecierea evenimentului. Dar nu puteam să nu marcăm deschiderea stagiului decât printr-un cadru adecvat. Am avut dramaturgi, scriitori de marcă, academicieni din ţară prezenţi în sală şi am dorit ca în acest cadru să dăm naştere teatrului din Bistriţa. Ne aşteaptă o muncă intensă, o muncă deosebit de grea, dar faptul că am pus deja bazele acestui teatru care se numeşte Liviu Rebreanu, şi care începând cu stagiunea 2017 va fi prezent atât pe scene din judeţ, dar şi dincolo de graniţa judeţului nostru, este un lucru bun. Vom colabora cu actori, cu regizori profesionişti, dar încet-încet vom încerca să avem o trupă proprie, care va duce la realizarea acestui vis important de a avea actori şi regizori angajaţi ai teatrului bistriţean. Suntem în faza de început, avem nevoie de sprijinul populaţiei, de sprijinul spectatorilor. Vreau să specific că nu ne vom întâlni cu nume mari în primele reprezentaţii, pentru că dorim să promovăm tinerii, dorim să promovăm actorii bistriţeni. Ne-am bucura să vină actorii bistriţeni acasă, să vină să joace în faţa familiilor, a prietenilor şi să-i ducem mai departe pe scenele ţării. Vă asigur că, atâta timp cât mă vor duce puterile, mă voi lupta ca acest teatru să joace pe multe scene naţionale şi internaţionale. Nu ştiu pe câte scena internaţionale joacă acum teatrele naţionale, dar dacă vom reuşi să facem acest nucleu aşa cum am reuşit să facem cu Ansamblul „Cununa de pe Someş”, care devine ansamblu profesionist, aşa cum am făcut-o cu Ansamblul de dans modern D’Fantasy, cum am făcut cu scriitorii, care au deja o bază şi o recunoaştere internaţională, la fel voi proceda cu teatrul care, sunt convins, va avea reprezentaţii mult mai multe pe scenele internaţionale decât cele naţionale din România.

Rep.: - Un punct important al acestei ediţii a fost înfiinţarea Teatrului Profesionist Bistriţa. Un alt punct important pentru scriitorii de aici a fost semnarea Protocolului cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu, astfel că de acum vom evolua sub girul profesioniştilor. Este un punct important câştigat de noi.

D.C.: - Scriitorii bistriţeni, aşa cum am spus, şi-au creat aici, la Palatul Culturii, un cadru propice pentru tot ce înseamnă condiţii necesare pentru un scriitor de a se face cunoscut. În activitatea noastră am urmărit ca toţi scriitorii care vin la noi să găsească aici o adevărată familie, să vină cu drag, să ştie că sunt ajutaţi, să ştie că sunt sprijiniţi şi apreciaţi. Este adevărat că foarte mulţi dintre cei care frecventează Societatea Scriitorilor Bistriţeni participă şi la alte întâlniri în cadrul judeţului, în cadrul altor cercuri literare, ceea ce eu consider că nu este rău. Dar, dincolo de toate, la Societatea Scriitorilor s-a format un nucleu de scriitori care sunt prezenţi nu doar la momentele literare ale instituţiei noastre. Cred că s-a creat această apartenenţă la Palatul Culturii, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure, să-i simţim că sunt alături de noi şi dincolo de fenomenul literar pe care-l reprezintă şi participă cu toate puterile lor la prestigiul acestei instituţii culturale. În această idee, este firesc ca noi, angajaţii instituţiei, să oferim aceeaşi putere şi aceeaşi dorinţă de a-i aprecia şi a-i respecta pe cei care sunt alături de tine. În cadrul Societăţii „Conexiuni”, ajuns la anul XI, cred că se poate vorbi de o creaţie literară apreciată la nivel naţional şi internaţional. Anii de început au fost etapa de formare. Din momentul în care am considerat că deja s-a format o echipă şi suntem apţi pentru a ne prezenta, am făcut prima deplasare în străinătate. Am fost ieşiţi cu o antologie, prima noastră antologie, care n-a mai fost realizată în alte părţi, o antologie în limba greacă, italiană, spaniolă, engleză, franceză, care există şi acum la centrul nostru documentar şi care poate fi studiată de oricine vine în Bistriţa. Nu doar că am citit la poalele lui Victor Hugo, nu doar că am fost într-un capăt al Italiei şi am fost apreciaţi şi poezie noastră a rămas acolo, nu doar că în Grecia suntem apreciaţi şi poezia noastră şi află şi acum în vitrinele bibliotecilor, dar toate aceste lucruri au făcut o imagine a oraşului Bistriţa, o imagine a scrisului bistriţean. În anii care au urmat a fost nevoie de o altă etapă. Fiecare scriitor prezent în Societatea noastră a editat, ani la rând, volume de poezie, de proză, pe care într-un fel sau altul am încercat să-i ajutăm, să-i sprijinim atât cât am putut, chiar şi din punct de vedere financiar, dar cred că cea mai importantă problemă a fost să-i facem să înţeleagă că aici găsesc o familie, că sunt recunoscuţi şi apreciaţi, că vin ca şi acasă. Prin ceea ce avem acum ca spaţiu propriu de evoluţie – Sala „Conexiuni” -, prin Centrul Documentar Expoziţional, acolo unde-l avem acum pe scriitorul Vasile Jimboreanu, se găsesc toate cărţile noastre în bibliotecă – sunt peste 10.000 de volume care fac parte din biblioteca instituţiei noastre de pe Pietonal, faptul că avem secţie total documentară cu tot ce s-a întâmplat cultural din 1950 până la zi (lucru pe care nu-l are nicio instituţie culturală din România). Toţi cie care ne-au vizitat până acum la teatru şi au vizitat expoziţiile de la Centrul Documentar au rămas surprinşi de ce documentaţie avem noi în acest moment, de ce s-a realizat acolo. Pentru că aceste lucruri nu s-au făcut într-o zi sau două, au fost trei ani de muncă din momentul în care ne-a propus, împreună cu domnul Jimboreanu, realizarea acestui obiectiv. Acest centru se îmbogăţeşte zi de zi şi acest lucru este foarte important. Toţi scriitorii de la Societatea „Conexiuni” se regăsesc aici cu fişa proprie, cu documente din ziarele locale sau internaţionale.

Ne-am întors recent din Malaezia şi tot ce s-a întâmplat acolo, toată documentaţia, pleacă la domnul Jimboreanu, cu ziare, cu poze, cu documente care vor fi arhivate şi, cine ştie, poate peste 50 de ani cineva o să se întrebe care a fost prima poezie citită în Malaezia? Cine a citit-o? Se va găsit că a fost în anul cutare, de către bistriţeni. Sunt lucruri importante pe care noi acum le descoperim.

La Festivalul de Teatru, tot prin intermediul domnului Jimborean, am reuşit să aducem în faţa publicului, primele reprezentaţii teatrale din anii 1948 în această sală, la Palatul Culturii. Am găsit afişele cu prima reprezentaţie, cu distribuţia actorilor care în 1948 jucau pe această scenă o reprezentaţie teatrală urmată de bal. Lucru important. Tot ceea ce am făcut noi nu a apărut pe un teren gol, fiecare la rândul lui a încercat să pună câte o cărămidă până când s-a construit un Palat.

Avem o colaborare foarte frumoasă cu Filiala Uniunii Scriitorilor de la Sibiu, direct prin preşedintele Ioan Radu Văcărescu, cu care colaborăm de ani buni, în sensul că domnia sa, împreună cu o serie de scriitori din Sibiu, ne-au vizitat, au susţinut o serie de lecturi publice la Bistriţa, am fost invitaţi, scriitorii de la „Conexiuni” la Sibiu, unde am făcut lecturi publice. Câţiva membri de la „Conexiuni” suntem membri ai Uniunii Scriitorilor Filiala Sibiu, iar toate acestea au contribuit la o apropiere între scriitorii bistriţeni şi cei din Sibiu. Această apropiere s-a concretizat acum, la Festivalul de Teatru şi Literatură de la Bistriţa printr-un document care înseamnă un parteneriat de colaborare, de conlucrare directă între o filială a Uniunii Scriitorilor şi Societatea Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”. Acest lucru este important pentru că de acum vom evolua sub patronajul Uniunii Scriitorilor, Filiala Sibiu şi vom avea posibilitatea de a ne publica, de a fi citiţi în paginile Filiale Uniunii Scriitorilor de la Sibiu, iar noi, la rândul nostru, vom face tot ceea ce ţine de noi pentru ca actul nostru cultural să fie de un nivel calitativ aşa cum se cere de Uniunea Scriitorilor şi, desigur, să continuăm această colaborare invitându-i pe colegii noştri, în frunte cu scriitorul Ioan Radu Văcărescu la Bistriţa, într-o serie de alte întâlniri literare, care nu vor face decât să stârnească publicul spre lectură, spre o cât mai bună cunoaştere a poeziei şi a prozei contemporane.

Rep.: - Poezia bistriţeană, literatura bistriţeană şi-a luat zborul de aici până la New York, Paris şi, mai nou, Malaezia, la capătul lumii. Unde se va opri? Ce-şi mai propune?

D.C.: - Este un tur mare. Îmi amintesc cu bucurie şi privesc în urmă cu satisfacţie. În momentul în care am venit la această instituţie ştiu că am promis colegilor mei de la Ansamblul „Cununa de pe Someş”, care au colindat într-adevăr multe ţări din Europa, că vom merge mai departe să ducem mesajul românesc. Nu ştiam atunci ce voi face, dar era o ambiţie fantastică. Au trecut câţiva ani şi am zburat în Mexic. A fost extraordinar. Pe urmă am fost în Cairo, în Argentina. Sunt multe lucruri pe care le vom mai face, şi cu poezia, cu teatrul. Dacă e să ne uităm pe o hartă a pământului, dacă tragem o linie de la Bistriţa la New York şi până în Malaezia, am făcut o diagonală importantă. Vom continua, poate vom face o altă diagonală. Cred că lucrurile pot continua atât timp cât există această dorinţă de a face parte din marea familie a Palatului Culturii, atâta timp cât există dorinţa ca activitatea culturală a Bistriţei să fie cunoscută, atâta timp cât avem şi acest sprijin important al primarului municipiului, al Primăriei, cât timp suntem înconjuraţi de un public care apreciază tot ceea ce facem noi, toate acestea nu fac decât să ne dea aripi noi, aripi spre a demonstra că, într-adevăr, undeva aici, în România, la Bistriţa, bate o inimă pentru tot ceea ce înseamnă cultura internaţională. Eu nu pot decât să mă bucur, chiar dacă sunt cu 2-3 colegi de-ai mei într-un colţ de lume unde se ridică drapelul naţional, unde se cântă Imnul României şi unde se spune din România, de la Bistriţa avem gânduri de prieteni, gânduri de pace şi de înţelegere. Este un mesaj pe care poate în ţară îl înţeleg mai puţin pentru că nu reuşesc să-l facă, dar noi îl realizăm şi cred că vom duce mai departe acest obiectiv pe care ni le-am propus.

Rep.: - Tot în premieră, v-aţi gândit să realizaţi o antologie a festivalului. De acum, tot ceea ce s-a întâmplat până la această a XII-a ediţie, va fi aşezat într-o carte. O carte care mai apoi va fi pusă în biblioteca de suflet a colaboratorilor noştri, a celor care vor vizita Centrul Documentar. Cum v-aţi gândit şi la acest proiect?

D.C.: - Această ediţie cu nr. XII a Festivalului de Teatru şi Literatură a luat o amploare deosebită. Am pornit de la ideea ediţiei precedente şi zi de zi au venit idei noi. Există această intenţie comună de a participa la acest eveniment şi vreau doar să enumăr câteva dintre aceste manifestări pe care poate unii nu au avut vreme să le vadă: Galeriile de Artă „Casa cu Lei” au fost în plină activitate în aceste zile în care toate săile au avut, pentru publicul local, expoziţii foarte diferite, de la portrete umoristice ale tuturor participanţilor care s-au regăsit pe simezele galeriei, de la expoziţii din viaţa oraşului, viaţa culturală. Timp de o săptămână, „Casa cu Lei” a fost în plină activitate. Centrul Documentar Expoziţional, împreună cu Clubul de Filatelie care ne aparţine, împreună cu studioul de radio şi televiziune care ne aparţine, toate au fost în activitate, oferind publicului bistriţean atât aspecte din viaţa lui Rebreanu, oglindite în diferite montaje, dar şi o epxoziţie filatelică pe această temă. Ca să nu mai amintesc de întreaga bibliotecă, de întreg Centrul Documentar care a stat la dispoziţia oricărui scriitor care ne-a vizitat şi a rămas impresionat de această realizare.

Palatul Culturii a fost centrul numărul unu al activităţilor unde, zi de zi, sala „Conexiuni”, sala de muzică au fost deschise, sala de coregrafie au fost pline de comunicări, de lecturi de proză, iar scena mare a fost oferită tuturor pentru evoluţia teatrelor profesioniste de la Bucureşti, de la Mureş, de la Deva. Dar toate sălile au fost pline în aceste zile. O manifestare de o asemenea amploare trebuie remarcată dincolo de apariţia în mass media locală, dincolo de anunţurile care s-au făcut zi de zi în acea perioadă. Pentru toţi cie care ne-au vizitat, realizarea unei antologii este importantă şi cred eu că, atât comunicările care s-au făcut, atât poeziile care s-au citit, toate acestea vor face obiectul acestei antologii care va fi trimisă tuturor scriitorilor din exterior. Sigur, aceste antologii vor rămâne şi în biblioteca Palatului Culturii, dar le vom trimite şi în ţară la toate bibliotecile de specialitate culturală, aşa cum am aflat că mai există câteva, iar când vom fi vizitaţi de alte delegaţii le vom oferi, alături de pliantele din stagiunea culturală, ca să-şi facă astfel o imagine a ceea ce se face aici, să-şi dorească să vină într-un alt an la manifestările noastre. Vom lucra împreună la această carte, la această antologie, care cred că este unică (nu am mai văzut astfel de antologii). Dincolo de elementele scrise, această antologie va cuprinde şi realizările portretistice ale celor doi mari realizatori care au fost prezenţi la festival – Marian Avramescu şi Lucian Dobârtă. Sperăm să fie o carte interesantă care să fie citită şi răsfoită cu drag şi să fie păstrată cu drag în bibliotecă.

Rep.: - Un mesaj din partea directorului festivalului, a scriitorului Dorel Cosma, a omului care a făcut ca după XII ediţii, să ne întâlnim cu activităţile festivalului şi într-o carte...

D.C.: - Sigur că, fiind şi final de an, după multe activităţi şi deplasări, poate că din afară totul pare simplu şi lejer. Nu este aşa. Dacă ne gândim doar la ultima deplasare, în care împreună am parcurs mii de kilometri, 35 de ore doar pe drum într-un singur sens şi 35 ore înapoi, cu mijloace de transport diferite, este un drum imens. Pe urmă alte 20 de ore cu autocarul şi vaporul, totul pentru a rămâne la Congresul Internaţional de Poezie din Pankor, alte 60-70 de ore. Nu este uşor. Pentru cine parcurge drumuri îşi dă seama ce înseamnă, inclusiv cu schimbarea fusului orar. Dar, dincolo de oboseală, dincolo de efort, dincolo de toate acestea, important pentru noi este că am venit acasă cu nişte prieteni extraordinari dintr-o lume pe care am văzut-o la televizor, am citit despre ea, dar n-am avut contact cu ea. Avem prieteni noi acum, după 35 de ore de drum şi 70 de ore de stat acolo, alte 35 ore înapoi. Sunt prieteni din India, din Mongolia, din Singapore, nu mai vorbesc din Malaezia, cu care ne vom întâlni, pe care îi vom aduce acasă la noi să oferim posibilitatea publicului din Bistriţa de a lua contact cu literatura din aceste ţări. Cred că este o realizare pentru noi. Uităm de oboseală, uităm de tot şi, ca mesaj, cred eu că pentru orice scriitor este deosebit de important să fii în faţa publicului spectator sau a unor autorităţi mari, precum a fost acum sultanul sau primul ministru, sau cum s-a întâmplat în America, unde am fost primiţi în medii extraordinare, să poţi citi, să poţi vorbi cu drag despre oraşul tău, să poţi spune că suntem mesageri ai prieteniei în primul rând, ai păcii şi ai toleranţei, iar dacă noi am reuşit acest lucru în aceste zone îndepărtate ale Bistriţei, ducând cu noi acest mesaj de înţelegere, de prietenie şi de acceptare reciprocă, sunt convins că şi cei care ne urmăresc acum sau citesc aceste rânduri în antologia noastră, în ziarele noastre, vor veni mai cu drag spre tot ce înseamnă activităţi ale Palatului Culturii, gândindu-mă că, încet-încet, tot ce mişcă râul-ramul în Bistriţa face parte din familia Palatului Culturii.

Rep.: - Vă mulţumim şi fie ca puterea cuvântului, puterea artei să răzbată şi de acum în toate colţurile lumii. Este un lucru important pentru noi, pentru bistriţeni, şi suntem mândri să vedem că steagul nostru ajunge în locuri unde nu se ştia de România. Iată, poezia noastră, literatura noastră, prin prezenţa „Conexiunilor”, ajunge în diferite medii importante din lume ca un ambasador deosebit, iar pe cititori îi invităm să citească antologia dedicată Festivalului „Liviu Rebreanu”.