Dragi colegi,

S-a întâmplat într-o dimineaţă de decembrie să urc, stăpânit de o emoţie puternică, treptele P.R.M. familia Bistriţa, cu gândul unui nou început şi sentimentul că sunt acasă.

Vă rog, ajutaţi-mă să-mi păstrez acest sentiment şi speranţa că încă nu e totul pierdut!

Vă scriu toate acestea cu Biblia pe masă şi cu încrederea că Dumnezeu nu iubeşte mai puţin România decât a iubit cândva poporul lui Israel.

Nu pot sluji României decât slujindu-l, mai întâi, lui Dumnezeu. Altfel, toată strădania mea este zadarnică, aşa cum toate strădaniile de până acum, de a scoate ţara de sub blestemul corupţiei şi sărăciei au fost zadarnice.

Tot cu Biblia pe masă, vă mărturisesc, şi vă rog, măcar atâta încredere, că nu sunt dispus să renunţ la niciunul dintre dumneavoastră! Aşa cum, atunci când ne pierdem o mână, sau chiar numai un deget, ne simţim infirmi, tot aşa şi eu, fără chiar şi cel mai neînsemnat dintre dumneavoastră, m-aş simţi infirm, vinovat şi singur. N-aş putea trăi cu sentimentul că v-am dezamăgit. De aceea, vă rog să veniţi la sediul filialei noastre, să căputăm împreună soluţii, să nu mai lăsăm să se strecoare printre noi oameni lacomi şi avizi de putere, care ne-au făcut atâtea deservicii, atâtea gafe, atâtea lehamite de politică şi atâta tristeţe!

N-am pornit o „vânătoare de vrăjitoare” şi nici nu doresc, Doamne Sfinte, să confisc averea cuiva!

N-aveţi decât să vă păstraţi averile pe care le-aţi dobândit…aşa cum le-aţi dobândit, domnilor mandatari, şi să vă ia dracu’, dacă numai aşa înţelegeţi că se poate trăi! Dar lăsaţi-ne, măcar acum, să vedem dacă se mai poate face ceva împotriva colapsului economic, împotriva sărăciei şi foamei care ne aşteaptă. Nu ne puneţi piedici, ca să vă putem ierta pentru ce ne-aţi făcut.

S-a împământenit ideea că „nu se poate face politică fără bani, fără oameni cu bani”. Măi să fiu… Posibil… Dar dreptate se poate face şi fără parale.

„La început a fost Cuvântul”, nu paralele. Cine se împotriveşte Dreptăţii se împotriveşte lui Dumnezeu. Oare cine-i mai tare?

Să-i lăsăm pe alţii să „gestioneze criza” cu bugetul acesta „sărac” şi bolnav de inimă, iar noi să încercăm să gestionăm revoltele nedreptăţiţilor şi duhurile războiului civil, care ne ameninţă teritoriul şi siguranţa naţională. Aceste evenimente sunt implacabile fără un nucleu de rezistenţă, fără oameni lucizi şi credincioşi şi idealurilor poporului român şi lui Dumnezeu.

Împreună, doar împreună putem salva agricultura şi ce se mai poate salva după pârjolul acesta de ignoranţă, de lăcomie şi de prostie.

Cât despre mine, vă mărturisesc, loial idealurilor mele şi al celui Creştin, că nu-mi doresc decât să mă întorc, într-o bună zi, la cărţile mele, să cresc odată cu ele şi cu fetiţa care mi se va naşte curând, să las în urma mea oameni mai vrednici decât mine, mai înţelepţi, mai credincioşi şi să mor într-o Românie bogată şi bine cuvântată de Dumnezeu.

Vă aştept, dragii mei, căci nu sunt greu de găsit şi nici peste măsură de mâhnit nu sunt ca să nu mai pot lupta.

Se vorbeşte despre o „întinerire şi o schimbare” ale P.R.M., „o altă imagine”, „o altă manieră”.

Noi trebuie să ne schimbăm, nu sigla P.R.M.

De fapt, nici măcar nu trebuie să ne schimbăm, ci doar să ne trezim.

Nu vreau să fac parte nici dintr-un partid tânăr, nici dintr-unul bătrân, nici nu-mi doresc vreo „aripă stângă”, nici vreo altă „dreaptă”, ci, împreună cu acest „sfat al bătrânilor”, fără de care am fi doar un „stejar fără rădăcini”, să ridicăm ochii spre Cer, să ne ţinem copii în braţe, şi apoi să privim, cu demnitate, spre Europa.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Ioan Pop,

Membru în Consiliul Executiv al P.RM.

Filiala jud. Bistriţa-Năsăud

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5