Drum peticit politic şi o administraţie în derivă

Este a treia intervenţie publicistică a mea despre starea gravă a şoselei care trece comuna Poiana Ilvei. Dar, se pare că şi aceasta va sensibiliza autorităţile ca „o frecţie la un picior de lemn în vreme de criză”.

În ultimii cinci ani, când se ajungea cu reparaţia la intrarea în comună, banii se terminau, aşa că, în preajma unor evenimente politice se mai astupau ici-acolo nişte gropi, aşa de ochii lumii, pentru ca în anul 2008, în preajma unor alegeri s-au astupat, pe o lungime de 5 km, cât ţine satul Poiana Ilvei, exact 5 gropi. Aceasta nu este tot. Sub actuala administraţie a judeţului, în vara anului 2008, s-a întins un strat de uzură dinspre Ilva Mică în amonte, intrând cam 1 km şi în Poiana Ilvei, unde s-au oprit motivând că tehnologia nu este adecvată. Lucrarea continuă de la hotarul comunei Măgura în sus spre Ilva Mare. Aici procesul tehnologic a fost bun. S-a intervenit iarăşi cu bitum, mascând câteva gropi.

Domnilor, pe acest tronson de şosea trec zilnic zeci şi sute de basculante goale sau încărcate cu piatră din amonte de Poiana Ilvei şi Măgura Ilvei, care fac un zgomot asurzitor la fiecare denivelare din şosea. Această viermăraie melatică pe roţi provoacă nelinişte, stres, nesomn copiilor şi bătrânilor, macină rezistenţa caselor şi acareturilor ca la cutremur. Iată de ce, aici, mai mult ca oriunde, este nevoie de un covor continuu de asfalt sau altă structură de rezistenţă continuă, fără dâmburi şi gropi.

În urma faptelor arătate mai sus, mă întreb, de ce trebuie pedepsiţi bieţii poienari pentru ignoranţa lor de a fi ales un primar din altă galaxie politică, pe care nu-l doare nici în apărătoarea de la cot de starea drumului; terminarea reabilitării şcolii, care arată în interior ca după bombardament, iar elevii nu mai au unde să înveţe; darea în folosinţă a instalaţiei de apă curentă; canalizarea comunei; îndiguirea Ilvei pentru a feri satul de inundaţii; sediu nou de primărie, fiindcă actuala locaţie aparţine Căminului Cultural şi multe, multe altele. Omul este rupt de comunitate. Trei-patru zile pe săptămână este plecat din localitate, parcă ar fi angajat cu o jumătate de normă la Prefectură sau cine ştie unde?

De la instalare şi până azi, ambiţia primarului este cantonată pe un singur proiect - fără a gândi că sunt şi alte posibile proiecte - bazat pe cumularea unui număr de puncte, fericind cu el pe poienari cu o casă de cultură, că doar nu le sunt suficiente căminul vechi şi cel nou, şi alte fantezii că ţi se ofilesc urechile la auzul lor. Aşa că, „edilul” comunei stă ca o cloşcă pe aceste puncte, pe care le numără dimineaţa, seara ţi după masă la ora patru, precum un fost şef de guvern ouăle. Dacă visează lipsa unui punct porneşte ca un detectiv la municipiu, în căutarea lui. Mă rog, să-i iasă acest unic şi fantezist proiect, altfel, vorba unui „clasic” în viaţă al fotbalului, se va îmbolnăvi de nervi din cauza nervilor. Asta ne mai lipseşte.

Ofilat Varvari