Drumul amintirilor

Încheierea unui ciclu şcolar este un moment de bilanţ care deschide două uşi. Una este retrospectivă, se vrea o privire în urmă, iar cea de a doua devine un vizor prospectiv, o scrutare a unor zări, ale unui viitor posibil.
Prima uşă, atunci când este deschisă, de cele mai multe ori este însoţită de un scârţâit care declanşează memoria involuntară (a lui Marcel Proust), atât în sufletul celui care a parcurs ciclul şcolar, cât şi în cazul celui care a condus colectivul de elevi absolvenţi. Acum este momentul când începe drumul amintirilor, când se declanşează retrăirile unui parcurs de patru ani.
Aceste considerente m-au ,,bântuit” lecturând cărticica elevilor din clasa a IV-a D de la Şcoala Gimnazială ,,Grigore Silaşi” din Beclean, ,,Jurnal pe genunchi de şcolar”, volum coordonat de învăţătoarea Liuţa Zăgreanu.
M-a atras, provocator, titlul cărţii, apoi m-a încântat sinceritatea şi nonşalanţa micilor condeieri, curgerea de jurnal a discursurilor narative, tenta nostalgică a relatărilor faptice din cei patru ani de ciclu primar.
Crâmpeiele de jurnal au fost ordonate în patru capitole: ,,Îmi amintesc”, ,,Dragă mamă”, ,,Dragă doamnă învăţătoare”, ,,Adio clasa a IV-a”.
,,Propietarii” de amintiri, elevii clasei a IV-a D, îşi deapănă în paginile jurnalului întâmplările care i-au impresionat, adică ceea ce era la vedere, dar şi ceea ce se petrecea în ascuns, în sufletele lor, după cum remarcă în prefaţa cărţii, învăţătoarea lor.
Ce i-a fermecat în cei patru ani pe aceşti şcolari, ce îşi amintesc ei cu precădere, aflăm din relatările lor. Timidul (în clasa I) David Irimeş devine încrezător în forţele proprii, ascultând ,,poveşti despre băieţi curajoşi şi hotărâţi”, relatate de doamna învăţătoare. Cronicarul acestei consemnări este Adrian Claudiu Chiş. Succesele trupei teatrale ale clasei, la concursurile judeţene sunt evidenţiate de Raluca Manciu. Alin Cristian Fodor ocroteşte pisicile, Adrian Aurelian Prodan se crede participant la concursul ,,Românii au talent” şi îşi fascinează colegii cu scamatorii, Ionuţ David Irimeş, pasionat de dinozaurii, se impune în ochii celorlalţi prin cercetarea vieţii acestor monştri, şintereganca Maria Lorena Vasile se specializează în matematică, foştii prichindei de clasa I, pierduţi pe holurile şcolii, îşi regăsesc sala de clasă, după bobocul desenat pe un carton şi afişat pe uşa clasei (Luisa Naomi Gherghel, Maria Alessia Masciari), Alex Chiuzan este mândru de atelierul tatălui său, le arată colegilor, aflaţi în vizită acasă la el, ce ştie să facă părintele lui, Uţu Bogdan Muntean, descălecat în acest colectiv de elevi, din Agrieş, regretă zăpezile anotimpului hibernal de la ţară, Adrian Dacian Ilovan citeşte bunătatea doamnei învăţătoare în ochii acesteia, Marius Ovidiu Paul Roşu îşi aminteşte de excursiile din cei patru ani, Valeria Pop este flatată de invitaţia băieţilor, la o pizza, Andreea Szasz, ca un alt Tarzan, caută lianele junglei, în crengile plopilor din curtea şcolii, Emanuela Rus cade pe gânduri şi meditează ca un matur la trecerea ireversibilă a timpului, Diana Andrada Deneş narează, cu suspans, întâmplarea cu vaza spartă de Cristian Mititean, Andreea Cîrlejan se distrează homeric, când ei sperie un profesor intrat intempestiv în clasa lor, Cristian Mititean numără treptele din salina de la Turda, iar fratele său Adrian Mititean este fascinat de călătoriile cu autobuzul, Norbert Kerekeş vine în prima zi de şcoală, ca la închisoare, Maria Alexandra Şimon regretă colegul plecat în Austria, Ramona Pop croşeteză pe sub bancă calculele matematice, Ionuţ Bogdan Marian se râde copios de colegele lui care se ceartă după fiecare meci de handbal etc.
Gânduri calde adresează elevii mamelor. Declaraţiile directe de iubire se completează cu emoţionante rânduri de scrisori. Şcolarii acestei clase nu sunt nişte plângăcioşi. Luându-şi la revedere de la doamna învăţătoare nu devin lacrimogeni. Îi apreciază acesteia răbdarea, priceperea didactică, bunătatea, sfaturile, încurajările, vorba blândă.
Luându-şi adio de la clasa a IV-a, califică timpul ciclului primar epitetic, ,,ani minunaţi”, ei au ,,întregit cei şapte ani de acasă” (Maria Alexandra Şimon).
Privirea spre clasa a V-a este înceţoşată de o anumită reţinere, ,,diversificarea pretenţiilor profesorilor” (Lorena Maria Vasile), este luminată de curiozitatea ineditului. Uţu Bogdan Muntean a şi fost captat de experimentele cu magneţi ale doamnei profesoare Felicia Corcea. Emanuela Rus nu are probleme: ,,Sper să mă acomodez repede”, iar Andreea Szasz alunecă spre zeflemea. ,,o să fim mai mari şi mai şmecheri”. Cu toţii simt că se află cu un picior în ,,barca” unui adio, pentru clasa a IV-a şi cu celălalt caută malul unui ,,salut” pentru clasa a V-a.
Prezenta carte a micilor şcolari pare a avea şi un rol terapeutic, ea netezind pasajul trecerii lor în clasa a V-a, fiind o cronică a unui timp închis sub lacătul unui adverb ,,odată” şi a unui spaţiu, în clasa a IV-a D.

Comentarii

29/06/14 21:44
VK

Întreb ca un nepriceput. Liuţa Zăgrean nu vă este, măcar un pic, soţie? Dacă răspunsul e afirmativ, bag mâna în foc că vă lipseşte, Domnule profesor, un simţ. Al penibilului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]