Dublul exercițiu de admirație al lui Clement Gavrilă-Sălăuța

Victor Știr

Un bucureștean din Țara Năsăudului a publicat în anul Centenarului, la Craiova, un volum care urmează îndemnul biblic: ,,Să vă aduceți aminte de mai marii voștri!…”, altfel spus, la date însemnate ale calendarului să omagiem personalitățile pe care le-a avut cultura noastră. Firește, textul biblic se adresează tuturor celor care mărturisesc învățătura Mântuitorului, și implicit, românilor. Autorul cărții este profesorul de geografie și istorie Clement Gavrilă-Sălăuța care și-a intitulat volumul ,,Preotul pictor Ioan Tudorache, ucenic al părintelui Arsenie Boca” și pe parcursul a peste 100 de pagini se ocupă de activitate bogată pe care clericul amintit a desfășurat-o, ca slujitor la altar și pictor de biserici. Volumul beneficiază de un cuvânt înainte, semnat de preotul-iconom Eugen Moraru care exprimă perspectiva sfinției sale asupra problematicii volumului: ,,Fiorul și sensibilitatea poetică sunt dublate de un cald și curat patriotism și exprimă în mod cert credința… Mai târziu, în anii de maturitate ai sfinției sale, în ani de slujire la altar sau de mângâiere cu penelul a chipurilor sfinților din icoanele pictate de Dînsul vedem ochii blânzi, iubitori de frumos și luminați de isihie filocalică…” dar amintește și ,,de vocea fină și versul dulce, în graiul cîntat de un om cumpătat în gesturi și atitudini”.

Din motto-ul așezat în fruntea textului și selectat din scrisul părintelui Arsenie Boca, reținem un pasaj referitor la fericire: ,,Dar fericirea nu vine așa, ea se dobândește. Cum se dobândește ea? Numai prin muncă interioară; acolo trebuie să muncești să asculți (…) să mai găsește undeva, în tine, voința, ascultă- mă ce spun eu, că binele îți vreau, de ce aș vrea răul?”

Autorul deschide textul cu o mărturisire despre cariera sa de profesor de istorie și geografie, vreme de 40 de ani, ca dascăl creștin-ortodox și socotește de o importanță extraordinară contactele pe care le-a avut îndeosebi cu preoții, evident dintre ei, cu părintele Ioan Tudorache, oferindu-i prilejul unor dialoguri esențiale pentru așezarea sa sufletească.

,,Părintele pictor Ioan a fost mare iubitor de istorie și de artă-pictură muzică și poezie; m-a tras și mi-a încredințat amintirile scrise ale vieții sale și creații literare. Deja biografia sa precizează demersul meu și este sinceră o profundă întreprindere față de un om plin de daruri și înzestrat cu har pentru a fi pictor de icoane și de suflete ca și mentorul său părintele Arsenie Boca. Este o lucrare ce se dorește a fi o lucrare, o admirație, dragoste și prețuire față de sfinția Sa, atitudine pe care le-am văzut și simțit și la enoriașii Parohiei Șerban Vodă”, scrie autorul. Textul propriu-zis al volumului este structurat în patru capitole care urmăresc parcursul vieții părintelui Tudorache până în anul 2018, când se publică lucrarea aflată în atenția noastră. Născut la 12 decembrie 1932, în satul Dobroiești, comuna Snagov, într-o familie modestă, Ioan Tudorache s-a dovedit a fi un copil disciplinat și stăruitor în însușirea învățăturii. A devenit preot în urma absolvirii Seminarului de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Căldărușani, periodă căreia îi sunt consacrate mai multe pagini, referitoare mai ales la profesorii devotați, la felul cum se învăța carte, muzică la mănăstire, cum se trăia. ,,Am învățat în anii plini de privațiune ai celui de-Al Doilea Război Mondial, terminat cu venirea sovieticilor în țara noastră și cu susținute activități de dezagregare a vieții bisericești și monahale din România”, nota preotul pictor.

Părintele Tudorache socotește, la senectute, că timpul trăit sub ocupația sovietică a fost, de fapt, marea confruntare cu viața și că Patriarhul Iustinian Marina a reușit să salveze tot ce se putea din acțiunile malefic ale comunismului ateu sovietic asupra Bisericii Ortodoxe Române. La 1 iulie 1949, elevul Ion Tudorache a avut șansa de a fi repartizat la atelierul de pictură icoane al mănăstirii Antim, unde i-a cunoscut, între alții, pe membrii grupului ,,Rugul aprins”: părintele Agaton Tudor, pictor bisericesc, cel care a organizat vestita grupare spirituală, de asemenea, pe Sandu Tudor, absolvent de Arte Frumoase, de la care a învățat lucruri foarte importante pentru viitoarea lui carieră. În continuare, Tudorache avut posibilitatea să continue seminarul prin aprobarea Patriarhului Iustinian Marina, supranumit ,,patriarhul roșu”. După susținerea examenului la seminar, Tudorache s-a căsătorit și în 3 ianuarie 1961 a fost repartizat la atelierul institutului biblic de pictură unde l-a întâlnit pe părintele Arsenie Boca. ,,Am lucrat cu dansul opt ani de zile; mi-a luminat viața și devenirea mea, ca om al bisericii, e o dovadă a prețuirii față de mine; avea o mare putere de a citi interiorul oamenilor. Sfinția Sa m-a ajutat să mă mut în noua mea casă și într-un moment Arsenie Boca mi-a spus: măi Ionică, să-ți faci casă și încercă să te faci preot pentru că ai vocație și credință.”, scrie autorul, citând din însemnările preotului Tudorache..

Tânărul a fost hirotonit de Patriarhul Iustinian Marina la Biserica ,,Domnița Bălașa” și o nouă fază a vieții sale începe cu studiile la Institutul Teologic din București, forma de învățământ cu frecvență redusă, perioada în care a continuat să se preocupe de picture bisericească.

Ultimul capitol este unul special, dedicat în totalitate relației și învățăturilor pe care le-a primit Tudorache de la Arsenie Boca, duhovnic de excepție, preot, socotit sfânt încă din timpul vieții.

Înțelepciunea, blândețea, stăruința în slujire și rugăciune a lui Arsenie Boca au reprezentat pildă grăitoare, pildă vie, pentru părintele Tudorache, exemplul pe care l-a urmat în îndelunga-i carieră exemplară.

Se înțelege, rolul atât de important pe care îl poate avea o personalitate pozitivă, înduhovnicită, asupra formării unui tânăr preot!

Volumul care urmează liniile biografiei lui Ioan Tudorache conține poezii pe care preotul le-a scris, cu un sunet tradițional, iar autorul cărții, Clement Gavrilă Sălăuța, le comentează cu dăruire și mare deschidere în registru sentimental, creația poetică a lui Tudorache fiind fără pretențiile de a ține pasul cu frontal contemporanilor.

În esența sa, cartea este un dublu exercițiu de admirație pentru Ioan Tudorache și Arsenie Boca pe care autorul îl face cu generozitate, cu deschidere maximă, pentru cei doi slujitori ai altarului.

Caracterul de biografie spirituală a cărții este relevat și de faptul că, o secțiune de fotografii completează sugestiile textului despre perioada pe care a străbătut-o în lunga carieră vrednicul preot și pictor de biserici, Ioan Tudorache.

USR-PLUS

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]