Duhurile rele lucrează în lume

Duhurile rele sunt departe de Dumnezeu, dar sunt aproape de oameni şi au o influenţă puternică asupra celor răi. Ei sunt sesizaţi nu numai de unii dintre cei răi, ci şi de unii dintre oamenii progresaţi duhovniceşte. În pasiunile umane şi în relaţiile pasionale ale celor stăpâniţi de ele colcăie ca într-o mocirlă fierbinte şi pestilenţială aceste duhuri, care au în ele porniri înrudite cu aceste pasiuni, aşa cum îngerii au mişcări curate înrudite cu virtuţile şi cu gândurile curate şi înalte ale celor buni. Dacă îngerii buni pot ancora statornic în trupurile înfrânate, dar mai ales în sufletele bune şi în minţile lor curate, duhurile rele sunt şi mai adânc ancorate în trupurile bântuite de porniri pasionale, în părţile inferioare ale lor, dar şi în minţile lor care uneltesc gânduri viclene. Încorporările lor sunt mai vădite pentru că sunt mai apropiaţi de lume, de oameni, pentru că oamenii stăpâniţi de ei sunt mai mulţi, pentru că rolul lor este să pună stăpânire pe oameni, câtă vreme al îngerilor buni este să-i elibereze, să-i ajute să fie cu adevărat ei înşişi, în afară de orice mândrie. Prezenţa lor în cei stăpâniţi de e se arată şi în feţele lor întunecate, crispate, în râsul nestăpânit, în vorbe necontrolate, obscene, în fapte nesocotite. Dar pentru stăpânirea strânsă ce o pun pe cei pătimaş, se vorbeşte şi de un fel de posedare a acestora de către demoni şi de un fel de încorporări, de apariţii ale lor. Întrucât vor să atragă pasiunile unor oameni spre persoane şi lucruri, duhurile rele iradiază din aparenţe atractive aşezate pe suprafaţa acelor persoane şi lucruri. Se vorbeşte astfel de duhuri prezente în apă, în foc, în bani, în lucruri frumoase, în persoane de sex contrar. Ele ne leagă de suprafaţa lucrurilor, spun scrierile ascetice, făcând-o frumoasă, dar de o frumuseţe nespirituală, netransparentă sau înfăţişând-o ca e ultima realitate, nelăsându-ne să pătrundem sensurile lor. Sfântul Ioan Casian vorbeşte de cele opt duhuri ale celor opt patimi: duhul lăcomiei pântecelui, duhul desfrângerii, al slavei deşarte, al iubirii de avuţie, al mâniei, al tristeţii, al trândăviei, al mândriei.