Duminica a 3-a după Rusalii

Pr.misionar Emanuel Vidican

Cuvintele din Evanghelia a 3 după Rusalii ne arată grija ce o poartă Dumnezeu faţă de oameni şi faţă de toată natura. Dar asta nu înseamnă că acestea încurajează lenea şi trândăveala. Creştini trebuie să aibă în vedere grijile spirituale şi nu cele materiale; Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?.
Grija exagerată de nevoile materiale şi grijile vieţii ” îngreunează inimile”. Sfântul Evanghelist Luca ne spune ” Căci unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră”. Şi astfel omul nu se mai poate îngrijii de sufletul său, pierzând astfel folosul învăţăturii mântuitoare şi conlucrarea cu harul divin. Când omul este preocupat numai de îmbrăcăminte, hrană şi băutură el uită menirea sa pe pământ. În inima acestui om cuvântul lui Dumnezeu n-aduce roadă.
Scriitorul rus Tolstoi are o povestire în care este prezentat un om ce poartă o grijă exagerată de cele materiale. Povestioara poartă titlul: ” Cât pământ îi trebuie omului” şi arată cum acţionează omul preocupat numai de cele materiale şi sfârşitul său tragic. În această povestioară scriitorul arată că un om pe nume Pahom s-a târguit cu başkirii ca să le dea o mie de ruble pentru cât pământ poate înconjura pe jos într-o zi. Învoiala cerea ca să fie în locul de unde a plecat înainte de apusul soarelui. Pahomie ocoleşte mult pământ şi când vede că soarele se apropie de asfinţit se grăbeşte să ajungă de unde a plecat. Ajunge, dar frânt de oboseală cade şi moare. Învăţăm din această povestire că cine este rob pământului este neliniştit toată viaţa şi are parte de un sfârşit tragic.
În schimb cine duce o viaţă creştinească este liniştit. El ştie că Dumnezeu îi poartă de grijă. El cunoaşte cuvintele Mântuitorului care spun: ” Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrană şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră. Nu adună jitniţe şi Tatăl vostru le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la criniii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc: şi că spun vouă că nici Solomom în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?”Matei(6,25-31).
Pentru a nu ne pierde sufletul prin neîngrijire de el, lăsându-l coplesit de grijile vieţii Sfântul Apostol Petru ne întoarce gândul către Dumnezeu: ”Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” I Petru(5,7). Grija pe cre ne-o poartă Dumnezeu o putem afla şi din viaţa noastră. Din câte primejdii nu ne-a scos pe noi Dumnezeu? Din câte necazuri nu ne-a scăpat Cel de Sus?
Despre grija pe care ne-o poartă Dumnezeu vorbesc şi Sfinţii Părinţi. Sfântul Efrem Sirul spune: ”Văd lumea şi cunosc Providenţa. Văd cum se îneacă corabia dacă-i lipseşte cârmuitorul, cunosc că lucrurile omeneşti rămân de nimic dacă nu le îndreaptă Dumnezeu.”
Dacă Dumnezeu ne poartă de grijă, asta nu înseamnă că omul este scutit de muncă. Dimpotrivă Omul trebuie să muncească. Sfântul Apostol Pavel zice: ” Cine nu vrea să lucreze, acela să nu mănânce” II Tes.(3,10).În viaţa omului grijile care trebuie să primeze să fie cele sufleteşti. Spune Mântuitorul: ” Căutaţi mai întâi impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
Omul e dator să-L caute pe Dumnezeu şi nu plăcerile. Omul îl află pe Dumnezeu dacă păzeşte poruncile Lui. Dar oamenii de azi spun: Că poruncile Lui Dumnezeu sunt prea grele, că slujbele sunt prea lungi, că posturile sunt dese şi lungi, că-s prea multe sărbători intr-un an.
Nu poruncile lui Dumnezeu sunt grele, ci noi suntem prea plini de păcate, nu poruncile trebuie schimbate, ci noi trebuie să ne schimbăm din răi să devenim buni. Nu slujbele sunt lungi, ci oamenii nu sunt prea obişnuiţi să se roage. Nu posturile sunt lungi şi dese, ci oamenii sunt prea stăpâniţi de pofte. Nu sunt sărbători prea multe, ci oamenii sunt aplecaţi spre cele pământeşti, si materiale.
Mântuirea nu se poate obţine fără activitate şi fără jertfă. Puteţi concepe un sportiv să fie premiat fără să participe la concurs? Puteţi gândi ca un elev să treacă clasa fără să nu meargă la şcoală? Să ia cineva salariu fără să lucreze?
Cine iubeşte pe Dumnezeu poruncile nu sunt grele. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne aibă în paza Sa şi să ne ajute să împlinim poruncile Sale.

USR-PLUS

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]