Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(Geanologia Mântuitorului-ev.Matei 1,1-25)

Dumnezeu întodeauna se ține de cuvânt De ce a trebuit să se nască Fiul lui Dumnezeu? Ce daruri ar trebui să ne aducă crăciunul?
Textul evangheliei:,,Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii săi. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Iobed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se cheamă Hristos. Deci toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.(Mt.1,1-25)
Ultima duminică dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului este Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, în care Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei 1, 1-25, unde se prezintă genealogia Mântuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus. Ea cuprinde o pedagogie şi o înţelepciune divină care împreună exprimă: aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea Domnului Iisus Hristos. Dumnezeu întodeauna se ține de cuvânt-Poetul nostru George Coșbuc are o minunată poezie,intitulată,,Ideal”.În această poezie el ne spune că o tânără fecioară,ducându-se într-o zi la fântână,ca să scoată apă, tocmai atunci pe acolo trecu un fiu de crai care se apropie de ea rugând-o să-i dea să bea apă că era foarte însetat.La despărțire ,tânărul crai îi dădu o năframă și-i spuse:,,iată,păstrează această năframă până la întoarcerea mea,ea va fi semnul după care te voi recunoaște și atunci când mă voi întoarce dacă te voi găsi tot aici te voi lua de soție.Și a plecat mai departe.Din ziua aceea,tânăra fecioară nu s-a mai gândit la altceva,decât la tânărul crai.Și în fiecare zi venea la fântână și aștepta cu nerăbdare întoarcerea lui.A trecut o zi,o lună,un an.Apoi au trecut patruzeci de ani și ea necontenit venea la fântână și îl aștepta pe crai.Craiul însă întârzia să vină și ea a îmbătrânit și în cele din urmă a murit acolo lângă fântână.Aceasta este poezia și prin ea se dă grai unui adevăr,sau mai bine zis unei realități indiscutabile,care trăiește în noi toți-este speranța pe care noi simțim nevoia de a ne-o pune în oameni.Această tânără fecioară și-a pus toată speranța în fiul de crai ,dar speranța i-a fost înșeletă pentru că fiul de crai nu s-a ținut de cuvânt.Evanghelia de azi vine și ne înfățișează și ea un ideal,ne înfățișează o așteptare,o așteptare care însă a fost încununată cu împliniri minunate,pentru că Dumnezeu se ține de cuvânt.Venirea pruncului Iisus în lume.Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie în duminica dinaintea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos ne prezintă genealogia lui Iisus, adică generaţiile premergătoare naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a ne învăţa trei adevăruri de mare importanţă pentru credinţa şi viaţa noastră: 1)-În primul rând, Sfânta Evanghelie din duminica dinaintea Crăciunului ne învaţă că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos - de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria - a fost pregătită generaţii de-a rândul, până la „plinirea vremii“. 2)-În al doilea rând, Evanghelia acestei duminci ne arată că pregătirea venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume, a coborârii Fiului veşnic al Tatălui ceresc în lume, pentru a Se naşte ca Om spre mântuirea oamenilor, s-a făcut nu numai pentru poporul ales, adică pentru poporul lui Israel, ci şi pentru toate celelalte neamuri, reprezentate în această listă genealogică de cei de altă etnie decât cea iudaică. 3)-În al treilea rând, aceasă pericopă evanghelică ne arată că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ca Om nu s-a făcut în mod natural, obişnuit, ci într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră, şi anume El nu S-a născut din poftă bărbătească şi din pofta cărnii, ci El S-a născut „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria“. Cu alte cuvinte, naşterea Lui după trup este şi o naştere duhovnicească după Duhul, ca, astfel, să ne putem naşte şi noi duhovniceşte, prin Botez, pentru Împărăţia cerurilor.Ce învățăm din această evanghelie?-care la început părea doar o înşiruire de nume, mai mult sau mai puţin cunoscute, Evanghelia acestei duminici are un profund înţeles pedagogic, arătându-ne cum, generaţii de-a rândul, Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea lui Hristos De ce a trebuit să se nască Iisus?-cu colindul străbun zicem și noi :să se nască/și să crească /să ne mântuiască.Iar,,mântuirea în înțelesul simplu al cuvântului,nu înseamnă altceva decât eliberarea din robia păcatului și a morții și moștenirea cu Hristos a Împărăției Cerurilor.Așadar ,Domnul Hristos este Cel ce ridică păcatele lumii,Cel ce mântuiește lumea,numele de ,,Iisus” însemnând ,,mântuitor”.De ce s-a născut ?-ca noi să dobândim înfierea:,,iar când a venit plinirea vremii,Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie,născut sub Lege,ca pe toți cei de sub Lege să-i răscumpere,ca să dobândim înfierea”(Gal 4,4-5)De ce s-a născut?-pentru ca mai târziu în joia cea mare Dumnezeu să spele picioarele omului.Fericitul Ieronim a petrecut 30 de ani în fața peșterii din Betleem traducând Sfînta Scriptură în limba latină.El ducea o viață deosebit de frumoasă,o viață duhovnicească,iar Dumnezeu l-a învrednicit în nenumărate rânduri,ca să-L vadă pe pruncul Mântuitor culcat în ieslea sărăcăcioasă din Betleem și chiar înfiripând un dialog cu pruncul Iisus.Și îi zicea fericitul Ieronim:<>și pruncul Hristos îi răspundea:<>Și atunci Ieronoim a zis:<>.Și i-a răspuns Mântuitorul:<

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]