Dumitru Munteanu

• Studii (cu indicarea instituţiei, localităţii şi anilor respectivi):

Institutul Pedagogic de Institutori, Cluj-Napoca-1970

• Colaborări la reviste:România literară, Tribuna, Steaua, Mişcarea literară, Minerva, Litera Nordului, etc.

• Colaborări la volume colective :

Suverana clipă, Bistriţa, 1978, Spaţii posibile, 1980, Bistriţa, Poem pentru oraşul natal, antologie, Ed. George Coşbuc, Scriitori Bistriţeni, 2007, Ed. George Coşbuc.

• Iniţiative culturale:

Revista-magazin „VIAŢA-AZI”, 1997-funcţia: director-fondator; Revista literară „Litera Nordului”-director-fondator; Revista „Săptămâna politică”-director-fondator; Editura George Coşbuc – director-fondator.

• Debutul absolut:

România literară, 1980, cu povestirea „Scaunul” şi o prezentare de George Ivaşcu.

• Debutul editorial:

Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986, volumul colectiv „Debut ’86” , cu o postfaţă de Mircea Ciobanu şi prezentare de Ion Dodu Bălan.

• Apartenenţa la un cenaclu, grupare:

Membru al cenaclului literar „G. Coşbuc”, de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa; Societatea Scriitorilor Bistriţeni, vicepreşedinte; Membru al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Bistriţa-Năsăud; Membru al Cenaclul CONEXIUNI de pe lângă Centrul Cultural Municipal “George Coşbuc” Bistriţa; Membru al Asociaţiei Ziariştilor Profesionişti din România; Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1.

Miroase adânc a noapte şi-a ploaie

A buze muşcate demult, pe ascuns

Miroase a vremuri trecute-n uitare

A-ntrebări ce încă aşteaptă răspuns

Miroase-a tăceri, a plâns şi-a iertare

A speranţe ucise cu gloanţe de-argint

Miroase-a surâsuri, pierdute pe cale

A fum de iubire, ceţos, rătăcind.

Iar zâmbetul tău miroase-a plecare

Şi gura, a buze muşcate demult...

2.

Caut,

De fapt, pipăi

cu singurul deget ce mi-a mai rămas.

Încerc

să-mi amintesc

fiecare dinte

căzut

sau smuls.

Fiecare bucată de ochi

îndurerată până la retină.

Fiecare iubire

pierdută,

uitată,

neîmplinită.

Fiecare surâs-

pumnal înfipt în iluzii.

Încerc…

Dar,

vă rog,

daţi-mi un deget orb

să-mi întregesc neputinţa

Şi

nu vă mai cer

nimic»

3.

Îmi picură-n suflet uitarea de tot

Când tăcerile renunţă să plângă

De-atâta iubire şi nopţile pot

Să caute-un loc neştiut.

Să se-ascundă.

Prea multă-i tăcerea ţesută voit

Şi frig între mine şi. tine

Mi-e frică de gerul tomnatic

Ce mult prea devreme-a venit.

Dar poate că numai acum şi aici

Fiorul braţelor tale, nestins

Putea să se desprindă,-nsfârşit

Şi să se-oprească la mine.

Te voi strânge în braţe din nou

N-ai să auzi cum se ceme cenuşa

Din trupul-clepsidră, atât de-obosit

Şi curgerea fiecărui fir de nisip.

4.

Priveşte-mi mâna! ţi-am şoptit

Tu

mi-ai umplut-o cu pământ.

Cum să şterg amintirile

Când pământul

îşi îngroapă cuvintele

atât de adânc?

Cum pot şterge

Iubirile

Cu pământul acesta îndărătnic

Ce lăcrimează

Şi aruncă totul

In uitare?

5.

Stau şi privesc

cum se descompune

iubirea

felie cu felie:

mai întâi ochii...

amintirile...

sufletul...

Stau şi privesc

cum se destramă

epuizată,

psihopată,

nebună,

iubirea...

Mă întreb

dacă nu aş avea dreptul

să dorm puţin

peste iubirea mea,

descompusă...

6.

E-atâta tăcere în mine

Şi clipele îmi sunt ca de plumb

Clepsidre mi se-afundă-n orbite

Iar toamna mă-nvăluie-n fum

Aud picurând nepăsarea

Din chipul tău rece, de lut,

Eşti atât de aproape, ca marea,

În care iubirile noastre-au căzut…

7.

Curge,

curge durerea, din iubirile noastre nebune, nebune.

încet, prea încet

ne mistuie,

ne mistuie frica,

că ni se vor lua pleoapele

uitarea

şi clipa...

8.

Din noaptea asta, iubito,

Eu voi lipsi un timp

Iar tu

De-o să mai plângi

S-or naşte sfincşi din ochii tăi

Şi vocile din noi se vor ascunde

Cu tânguiri funebre şi văpăi

În noaptea asta, iubito,

Cuvintele din noi se plimbă-n parc

Şi-aşteaptă

Întoarceri ce nu vor mai fi

Vreodată

Din noaptea asta, iubito,

Eu voi lipsi un timp

Iar tu, de-o să mai plângi

O să mă rog să-ţi curgă trandafiri

Din ochi

Cu ei şi cu iubirea ta, trecută,

Te-oi aştepta pe ţărmuri depărtate

Acolo unde s-au ascuns

Toate iubirile trădate…

9.

Şi,

pentru că, oricum,

paşii tăi

o să-mi pipăie

umerii

cu unghiile dornice de

o nouă pradă,

îmi voi pune costumul cel nou,

pantofii lustruiţi

cravata

şi mă voi preface că

dorm.

Astfel

mă vei călca în picioare

fără să te mai doară

nesomnul

şi

iubirea mea.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]